Locuri: Cu cortul prin Halkidiki
Da, stim, e inca februarie si Grecia poate nu e chiar cea mai nimerita destinatie acum. Pana pe 1 mai ar mai fi cam... 3 luni. Nu e insa niciodata prea devreme sa iti planuiesti vacanta si, la urma urmei, daca nu poti sa pleci acum, macar poti sa visezi la plaja, mare si de ce nu, la un somn buuuun...
Iar daca n-ai nici prea multi bani la dispozitie, si vrei sa vezi si cat mai multe, atunci iti aratam noi cum se face. Numai sa fii dispus sa renunti, macar pentru cateva zile, la confortul unui hotel si sa inveti sa apreciezi la adevarata lor valoare sandvisurile :)
Halkidiki este unul dintre cele mai nimerite locuri in care poti sa mergi cu cortul, din doua motive: o sa ai parte de niste peisaje mirifice iar campingurile sunt la tot pasul, majoritatea pe plaja, curate si excelent intretinute. In plus, poti sa faci inconjurul complet al peninsulei ( si al celor trei peninsule mai mici din sud) in trei-patru zile, fara sa te grabesti absolut deloc si sa prinzi cel putin cate o plaja pe zi.
Exista mai multe feluri de campinguri in Halkidiki. Prima categorie este aceea a campingurilor foarte putin aglomerate, asezate prin orasele atat de linistite, incat ai impresia ca sunt doar decoruri pentru un film si unde o sa poti sa dormi douasprezece ore pe noapte si vreo trei la pranz. Iar in restul timpului, sa mananci si sa te perpelesti la soare.
Un exemplu este campingul din Ormos, aproape de oraselul Epanomi, undeva la sud de Thessaloniki. Daca va doriti un peisaj ca in vederi, ei bine, locul s-ar putea sa va dezamageasca putin. Mai mult o zona agricola, cu o plaja lata de maxim patru metri si o terasa mica, unde nimeni nu vorbeste engleza, Ormos este pur si simplu un loc in care te simti ca pe alta planeta.
Campingul este situat intr-o padurice, iar de pe plaja poti sa vezi, in capatul opus al golfului Thermaikos, tarmurile de pe langa Katerini (ceea ce e extrem de bizar daca nu ai mai fost in Grecia, fiindca de partea cealalta a Marii Negre nu cred ca am vazut vreodata tarmul turcesc, cu toate ca ne placea sa ne imaginam cand eram mici ca inotam pana acolo).
Locul e pur si simplu rupt de lume, pe plaja nu se inghesuie prea multi oameni, iar cei care vin sunt in majoritate batrani sau familii cu copii. Nu tu sani expusi la soare, muzica e in surdina, auzi doar zgomotul valurilor si al plopilor dimprejur. O noapte in acest camping costa cam 10 euro (asta daca esti cu masina; fara, e doar 5) iar mancarea este greceasca suta la suta, la preturi mult mai mici decat in Romania. Cu personalul o sa va intelegeti prin semne, dar macar sunt extrem de sociabili. Un ospatar care nu intelegea comanda l-a sunat pe bucatar (care vorbea engleza) si ne-a pus sa vorbim direct cu el la telefon.
Daca va plictisiti aici (ceea ce e posibil, dar locul este perfect pentru a va recupera dupa drumul din Romania), va luati frumusel corturile in spinare sau in protbagaj si mergeti mai departe, spre peninsula Kassandria. Urmatoarea destinatie: Possidi. Nu e foarte greu. Oricum, oriunde ati merge in Halkidiki o sa dati la un moment dat de mare iar drumurile principale sunt majoritatea paralele cu tarmul.
Combinatia de munti arsi de soare, printre care drumul arata ca o bucata uscata de hartie (fara gropi, btw) si mare este incredibila. Soseaua este de obicei la inaltime iar daca aveti curiozitatea sa opriti si sa va uitati in jos o sa descoperiti plaje inguste cu cativa oameni care se balacesc in apa si o terasa insingurata cu muzica data incet. De altfel, recomand o oprire la prima rulota de souflaki peste care dati: e delicios si in plus proprietarii improvizeaza de obicei terase din lemn chiar pe versantul stancos. Mesele si scaunele sunt bine ancorate, nu va faceti griji. Iar privelistea o sa va lase cu gura cascata.
Ati ajuns la Possidi? Ei bine, aici Grecia incepe sa semene cu cea din vederi. Locul este foarte aglomerat si sunt cateva tabere studentesti de jur imprejur, cu terasele si muzica aferente. Avanatajul este ca, in ceea ce priveste conditiile oferite, campingul este superior celui de la Ormos. La intrare trebuie sa prezinti un act ca sa iti pui cortul.
Pentru 20 de euro, ti se va da un loc bine stabilit, campingul fiind extrem de eficient impartit. Exista paznici, o multime de magazine de unde poti sa iti refaci rezervele de paine feliata, salam si branza topita, dar de unde poti sa iti iei si costum de baie sau colac. In plus, toaletele sunt visul oricarui student care sta la camin in Bucuresti: stralucesc de curatenie, apa calda curge in continuu, nimeni nu se urca cu picioarele pe capacul de la buda, iar femeia de serviciu chiar isi face treaba in mod eficient. Poti primi chiar o amenda daca arunci vreo hartie pe unde nu trebuie.
In campingul de la Possidi vin o multime de familii care stau cate o luna, in rulote sau in corturi imense in care isi amenajeaza locuinte temoporare, insa dotate cu tot ce le trebuie, de la fier de calcat la masina de spalat si televizor (!). Plaja este mult mai aglomerata, preturile deja le egaleaza pe cele din Mamaia si da, fiecare terasa e cu muzica ei. Dar marea este la fel de sarata si calda iar locul este mult mai potrivit unei "pasari de noapte".
Dar sa nu va asteptati la vreun san dezgolit cu mandrie, sau macar la vreo pereche de chilotei tanga tasnind dintre doua fese necelulitice: grecoaicele sunt foarte rezervate la capitolul "cum ne dezbracam la plaja"; pana si copii de un an poarta slip. Iar o incalcare a acestui obicei (chiar si un topless nevinovat) duce la priviri foarte... hm... insistente. De partea ambelor sexe.
Daca ati terminat cu Possidi, dati-i drumul spre peninsula Sithonia. Ca sa ajungeti la urmatorul camping pe care vi-l recomand trebuie sa inconjurati Kassandria (ceea ce nu o sa regretati, va promit). Sithonia este mult mai salbatica si mai putin preferata de turisti. Fiindca este foarte ingusta vezi uneori si de-o parte si de alta marea si, undeva la orizont, muntele Athos, care se inalta in peninsula vecina. Poti sa iti pui cortul intr-o multime de locuri, de obicei campingurile sunt undeva la baza dealurilor si pentru a ajunge la ele trebuie sa coborai pante destul de abrupte, pe sosele inguste inconjurate de tufisuri (apropo, maslinele proaspete nu sunt tocmai gustoase).
Undeva intre Sithonia si Kassandria se afla campingul de la Jerakini, unde ne-am ingaduit un mic lux: am inchiriat un bungalow, la 30 de euro pe noapte (pentru comparatie, in Mamaia la Hanul Piratilor este cam 50). Ce am primit la acesti bani? Acces gratuit pe plaja (aveti grija la aricii de mare si la pietre :P), la piscina, si un bungalow curat si ingrijit, cu aer conditionat, aragaz, chiuveta pentru spalat vase si frigider. Campingul este asezat, ca multe altele, la baza dealului, asa ca daca vedeti undeva un drum ce se duce direct in jos printre tufisuri si un indicator de camping, nu face nimeni misto. Acolo jos, chiar e un camping.
Cea dea treia peninsula din Halkidiki este cea cu muntele Athos. Nu aveti insa acces decat pana la Uranoupoli, unde se termina drumul principal. Mai departe nu trec decat barbatii.
Pe drumul de intoarcere, cea mai buna alegere ar fi drumul care trece prin Poligiros, prin inima peninsulei Halkidiki. O sa va simtiti ai nimanui, drumurile sunt complet pustii, iar semnalul la telefon dispare din cand in cand complet. O sa ajungeti la Arnea, iar apoi veti intra pe autostrada care duce la Kavala. Muntii se indepareaza pentru scurta vreme, dar odata ce va apropiati de Kavala o sa aveti parte de o priveliste absolut coplesitoare: autostrada este la peste o mie de metri; de o parte versanul muntelui, de cealalta marea; la orizont, insula Thassos. Pacat ca pe autostrada nu poti opri :) Merita toti banii, iar daca sunteti cu cortul, in mod sigur nu or sa fie prea multi.
Halkidiki nu este o zona in care sa vedeti ruine, temple sau sa vizitati muzee. In afara de Kassandria, nici turisti prea multi nu o sa gasiti. Insa locul este atat de salbatic, de ciudat din punct de vedere geografic, dar mai ales, ingrijit, incat nu o sa va para rau ca nu mergeti in club seara sau ca pe plaja o sa stati pe prosop, nu pe sezlong, sub umbrela, sorbind un cocktail cu umbreluta.
galerie foto
Iar daca n-ai nici prea multi bani la dispozitie, si vrei sa vezi si cat mai multe, atunci iti aratam noi cum se face. Numai sa fii dispus sa renunti, macar pentru cateva zile, la confortul unui hotel si sa inveti sa apreciezi la adevarata lor valoare sandvisurile :)
Halkidiki este unul dintre cele mai nimerite locuri in care poti sa mergi cu cortul, din doua motive: o sa ai parte de niste peisaje mirifice iar campingurile sunt la tot pasul, majoritatea pe plaja, curate si excelent intretinute. In plus, poti sa faci inconjurul complet al peninsulei ( si al celor trei peninsule mai mici din sud) in trei-patru zile, fara sa te grabesti absolut deloc si sa prinzi cel putin cate o plaja pe zi.
Exista mai multe feluri de campinguri in Halkidiki. Prima categorie este aceea a campingurilor foarte putin aglomerate, asezate prin orasele atat de linistite, incat ai impresia ca sunt doar decoruri pentru un film si unde o sa poti sa dormi douasprezece ore pe noapte si vreo trei la pranz. Iar in restul timpului, sa mananci si sa te perpelesti la soare.
Un exemplu este campingul din Ormos, aproape de oraselul Epanomi, undeva la sud de Thessaloniki. Daca va doriti un peisaj ca in vederi, ei bine, locul s-ar putea sa va dezamageasca putin. Mai mult o zona agricola, cu o plaja lata de maxim patru metri si o terasa mica, unde nimeni nu vorbeste engleza, Ormos este pur si simplu un loc in care te simti ca pe alta planeta.
Campingul este situat intr-o padurice, iar de pe plaja poti sa vezi, in capatul opus al golfului Thermaikos, tarmurile de pe langa Katerini (ceea ce e extrem de bizar daca nu ai mai fost in Grecia, fiindca de partea cealalta a Marii Negre nu cred ca am vazut vreodata tarmul turcesc, cu toate ca ne placea sa ne imaginam cand eram mici ca inotam pana acolo).
Locul e pur si simplu rupt de lume, pe plaja nu se inghesuie prea multi oameni, iar cei care vin sunt in majoritate batrani sau familii cu copii. Nu tu sani expusi la soare, muzica e in surdina, auzi doar zgomotul valurilor si al plopilor dimprejur. O noapte in acest camping costa cam 10 euro (asta daca esti cu masina; fara, e doar 5) iar mancarea este greceasca suta la suta, la preturi mult mai mici decat in Romania. Cu personalul o sa va intelegeti prin semne, dar macar sunt extrem de sociabili. Un ospatar care nu intelegea comanda l-a sunat pe bucatar (care vorbea engleza) si ne-a pus sa vorbim direct cu el la telefon.
Daca va plictisiti aici (ceea ce e posibil, dar locul este perfect pentru a va recupera dupa drumul din Romania), va luati frumusel corturile in spinare sau in protbagaj si mergeti mai departe, spre peninsula Kassandria. Urmatoarea destinatie: Possidi. Nu e foarte greu. Oricum, oriunde ati merge in Halkidiki o sa dati la un moment dat de mare iar drumurile principale sunt majoritatea paralele cu tarmul.
Combinatia de munti arsi de soare, printre care drumul arata ca o bucata uscata de hartie (fara gropi, btw) si mare este incredibila. Soseaua este de obicei la inaltime iar daca aveti curiozitatea sa opriti si sa va uitati in jos o sa descoperiti plaje inguste cu cativa oameni care se balacesc in apa si o terasa insingurata cu muzica data incet. De altfel, recomand o oprire la prima rulota de souflaki peste care dati: e delicios si in plus proprietarii improvizeaza de obicei terase din lemn chiar pe versantul stancos. Mesele si scaunele sunt bine ancorate, nu va faceti griji. Iar privelistea o sa va lase cu gura cascata.
Ati ajuns la Possidi? Ei bine, aici Grecia incepe sa semene cu cea din vederi. Locul este foarte aglomerat si sunt cateva tabere studentesti de jur imprejur, cu terasele si muzica aferente. Avanatajul este ca, in ceea ce priveste conditiile oferite, campingul este superior celui de la Ormos. La intrare trebuie sa prezinti un act ca sa iti pui cortul.
Pentru 20 de euro, ti se va da un loc bine stabilit, campingul fiind extrem de eficient impartit. Exista paznici, o multime de magazine de unde poti sa iti refaci rezervele de paine feliata, salam si branza topita, dar de unde poti sa iti iei si costum de baie sau colac. In plus, toaletele sunt visul oricarui student care sta la camin in Bucuresti: stralucesc de curatenie, apa calda curge in continuu, nimeni nu se urca cu picioarele pe capacul de la buda, iar femeia de serviciu chiar isi face treaba in mod eficient. Poti primi chiar o amenda daca arunci vreo hartie pe unde nu trebuie.
In campingul de la Possidi vin o multime de familii care stau cate o luna, in rulote sau in corturi imense in care isi amenajeaza locuinte temoporare, insa dotate cu tot ce le trebuie, de la fier de calcat la masina de spalat si televizor (!). Plaja este mult mai aglomerata, preturile deja le egaleaza pe cele din Mamaia si da, fiecare terasa e cu muzica ei. Dar marea este la fel de sarata si calda iar locul este mult mai potrivit unei "pasari de noapte".
Dar sa nu va asteptati la vreun san dezgolit cu mandrie, sau macar la vreo pereche de chilotei tanga tasnind dintre doua fese necelulitice: grecoaicele sunt foarte rezervate la capitolul "cum ne dezbracam la plaja"; pana si copii de un an poarta slip. Iar o incalcare a acestui obicei (chiar si un topless nevinovat) duce la priviri foarte... hm... insistente. De partea ambelor sexe.
Daca ati terminat cu Possidi, dati-i drumul spre peninsula Sithonia. Ca sa ajungeti la urmatorul camping pe care vi-l recomand trebuie sa inconjurati Kassandria (ceea ce nu o sa regretati, va promit). Sithonia este mult mai salbatica si mai putin preferata de turisti. Fiindca este foarte ingusta vezi uneori si de-o parte si de alta marea si, undeva la orizont, muntele Athos, care se inalta in peninsula vecina. Poti sa iti pui cortul intr-o multime de locuri, de obicei campingurile sunt undeva la baza dealurilor si pentru a ajunge la ele trebuie sa coborai pante destul de abrupte, pe sosele inguste inconjurate de tufisuri (apropo, maslinele proaspete nu sunt tocmai gustoase).
Undeva intre Sithonia si Kassandria se afla campingul de la Jerakini, unde ne-am ingaduit un mic lux: am inchiriat un bungalow, la 30 de euro pe noapte (pentru comparatie, in Mamaia la Hanul Piratilor este cam 50). Ce am primit la acesti bani? Acces gratuit pe plaja (aveti grija la aricii de mare si la pietre :P), la piscina, si un bungalow curat si ingrijit, cu aer conditionat, aragaz, chiuveta pentru spalat vase si frigider. Campingul este asezat, ca multe altele, la baza dealului, asa ca daca vedeti undeva un drum ce se duce direct in jos printre tufisuri si un indicator de camping, nu face nimeni misto. Acolo jos, chiar e un camping.
Cea dea treia peninsula din Halkidiki este cea cu muntele Athos. Nu aveti insa acces decat pana la Uranoupoli, unde se termina drumul principal. Mai departe nu trec decat barbatii.
Pe drumul de intoarcere, cea mai buna alegere ar fi drumul care trece prin Poligiros, prin inima peninsulei Halkidiki. O sa va simtiti ai nimanui, drumurile sunt complet pustii, iar semnalul la telefon dispare din cand in cand complet. O sa ajungeti la Arnea, iar apoi veti intra pe autostrada care duce la Kavala. Muntii se indepareaza pentru scurta vreme, dar odata ce va apropiati de Kavala o sa aveti parte de o priveliste absolut coplesitoare: autostrada este la peste o mie de metri; de o parte versanul muntelui, de cealalta marea; la orizont, insula Thassos. Pacat ca pe autostrada nu poti opri :) Merita toti banii, iar daca sunteti cu cortul, in mod sigur nu or sa fie prea multi.
Halkidiki nu este o zona in care sa vedeti ruine, temple sau sa vizitati muzee. In afara de Kassandria, nici turisti prea multi nu o sa gasiti. Insa locul este atat de salbatic, de ciudat din punct de vedere geografic, dar mai ales, ingrijit, incat nu o sa va para rau ca nu mergeti in club seara sau ca pe plaja o sa stati pe prosop, nu pe sezlong, sub umbrela, sorbind un cocktail cu umbreluta.
galerie foto
© Copyright Metropotam 2006-2009.
#1. am fost si eu
am urmat articolul, mi s-a parut o idee buna, si a fost ok, recomand. din pacate am fost in august si a fost unpic cam aglomerat pentru mine, si preturile mai mari decat ma asteptam, uneori merita mai mult sa stai la cazare decat la cort.