Vatra Luminoasa, strada orbilor de altadata

In partea de est a Bucurestiului, in sectorul 2, undeva la marginea vechiului oras, gasim zona Vatra Luminoasa. Cartierul este asezat de o parte si de alta a strazii Vatra Luminoasa, si are la nord soseaua Iancului, la sud strada Maior Coravu, la vest soseaua Mihai Bravu si la est bulevardul Pierre de Coubertin.

Cartierul a fost construit in primii ani de dupa cel de-al doilea razboi mondial, prin ‘46-’48, de catre comunisti. Asa isi aduc aminte locuitorii, istoria ne spune usor altceva:

“La 10 noiembrie 1938, bucurestenii au participat la inaugurarea celor 75 de locuinte noi pentru muncitori, construite in Vatra Luminoasa, si la punerea pietrei fundamentale a unui grup de alte 50 de locuinte, de catre Casa Constructiilor, cartierul extinzandu-se cu timpul si devenind una dintre asezarile civilizate ale Capitalei, prin inlocuirea caselor modeste cu prispa si cerdac.” (Sursa aici).

Regina Elisabeta voia sa faca acest cartier pentru nevazatori, asadar casele erau mici, cochete, cu strazi nu foarte intortocheate. In vremea comunistilor a fost destinat muncitorilor adusi din toata tara pentru construirea noii lumi socialiste. Casele erau date in rate, si muncitorii plateau foarte mult timp pentru ele. Zona era initial formata din vile micute, cu doua etaje si cateva camere, in care erau inghesuite la gramada cat mai multe familii. Vorba era ca aceasta era o miscare “de moment”, urmand ca mai tarziu sa se construiasca locuinte suplimentare. Acest lucru nu s-a intamplat bineinteles, blocurile construite acolo fiind mai degraba schimbarea tacticii de inghesuire a sarmanului cetatean.

 

In anii ’60 – ’70, au fost construite glorioasele blocuri staliniste, tip cutie de chibrit. Pare o gluma buna, insa daca te uiti mai atent realizezi ca acestia stateau in puf, pe langa locuitorii initiali ai zonei se inghesuiau cate 4-5 familii intr-o casa. Bete de chibrit intr-adevar… in case precum acestea socialismul isi propunea construirea unei familii mari si unite, cu viata la comun. Continuand ideea, comunismul a fost construit pe bete de chibrit, dar asta e deja alta discutie…



Astazi cartierul este unul “de lux”. Si asta dincolo de plusul de lux fata de perioada comunista – “obiecte casnice” cum ar fi apa, canalizare, gaze, telefon samd. Sau cum ar fi piata agro-alimentara Vatra Luminoasa si chioscurile aferente. Sau cum ar mai fi filiala Bibliotecii Metropolitane, Biblioteca publica pentru nevazatori (prima biblioteca de gen facuta la noi). Revenim la cartierul “de lux”… Cum a ajuns asa? In anii de dupa revolutie, multe case apartineau statului, care le-a vandut la fabuloase sume  - intre 100 si 150 de lei, mai pe romaneste “pe degeaba” (pentru o imagine completa – guma turbo costa 10 lei in ’90). Cine a fost "pe faza" a castigat... Asa ca astazi este plin de masini mari, de lux si casele arata "foarte nou".



Din loc in loc mai intalnesti o casa care isi poarta anii la vedere, cu cate o babuta sau un mos pe trepte sau in gradina. Am intrebat “o localnica” de pretul renovarii unei astfel de case  - in jur de 50–100 de mii de euro. Si cat costa o casa in zona? In jur de 400–500 de mii de euro.



Pentru mai multe informatii puteti cauta si aici, si aici.