Vama Veche

Uitandu-te pe geam, parca iti vine sa iti iei cortul in spate si sa sari in primul tren spre Vama Veche. Despre Vama toamna v-am povestit noi, candva in octombrie, insa pentru ca e weekend si pentru ca ne trage vremea spre vara, vacanta si soare, o sa va povestim despre Vama asa cum o stiam, cum este si cum am vrea sa mai fie.



Odata, demult, era un loc uitat de lume, in sudul indepartat, bantuit doar de pescarusi, delfini, graniceri si taranii satului de la vama. Cum dadea soarele de vara, apareau oamenii, pletosi, cu cortul si chitara in spate, in cautare de pustiu. Plaja, plina de pietre si scoici mari si ascutite, era mai imbietoare decat nisipurile fine ale Mamaiei, linistea zilei se transforma seara in cantec de chitara in jurul focului si susurul primusului care pregatea alene mancaruri care nu se gaseau in nici o carte de bucate si care aveau ca ingredient principal nisipul si buna dispozitie.



Ici-colo era cate o carciuma pe plaja, unde nu se supara nimeni daca iti aduceai pretioasele casete cu Creedence, cu Doors, Black Sabbath, AC/DC, Thin Lizzy sau Nazareth. Bautura era ieftina si simpla, mancarea la fel, oamenii erau simpli si sofisticati, boemi si nepasatori, si era atat de frumos.



Nu aveai telefon, ca sa suni acasa sa le spui parintilor ca mai stai o saptamana trebuia sa mergi pana la posta din 2 Mai. Ajungeai imediat, pentru ca masinile luau cu placere autostopisti. Nu aveai farmacie, nu aveai magazine, nu aveai restaurante, nici discoteci, nici saloane de tatuaje, nici bazar de suveniruri, nici librarie.

Era doar un sat uitat de dumnezeu... sau poate gasit de el.



Povestea merge mai departe, ca vantul din Vama Veche...

De ce mai mergem in Vama Veche? Acum ai tot ce nu era atunci, si multe pe deasupra. Nu mai ai voie (teoretic) sa pui cortul pe plaja, decat in extremitati. Nu mai ai loc sa pui cortul, nu mai poti sa te iesi afara dimineata si sa te tarasti direct in apa, ca un animal de uscat pe care il cheama inapoi marea.

Nu se mai face focul pe plaja, nu se mai asculta Doors, nici Creedence. Nu mai vezi oameni frumosi, ci doar copii cu vise de libertate inecate in 15 beri care se intorc mahmuri si plini de praf acasa bucurand-se ca s-au distrat "bestial".

Nu ne mai place zgomotul, nu mai vrem sa vedem valuri de oameni, siruri de masini, sa auzim muzica latino si urlete de copii, sa gasim terasele si carciumile dand pe dinafara de lume si miros de alcool varsat, sa stam la rand ca sa ne spalam pe dinti asteptand ca o domnisoara sa iti faca machiajul de dimineata in oglinda sparta si patata de sare si voma, ne vrem Vama inapoi.

Salvati Vama Veche? Haida-de... Poate sa ne gasim alta.


...cu marea-n suflet si cu scoica mea

Fotografii, mai vechi si mai noi, in galerie