Traseu: microbuzele CORA Militari - Drumul Taberei

In cursa pentru atragerea cat mai multor clienti/consumatori, hypermarketurile au inventat o adevarata cursa pentru clienti/consumatori (cursa in adevaratul sens al cuvantului, ca aceea pentru gandaci sau sobolani): transportul gratuit. Acesta se desfasoara in niste dubite care mai au un pic si raman fara usi (unele au usile lipite cu scoci sau legate cu tot felul de chingi si curele), fara roti sau fara alte componente esentiale pentru o masina.

Sa circuli cu asemenea vehicule este un adevarat sport extrem, iar noi, pentru ca iubim adrenalina, ne-am aruncat cu cumparaturile inainte si am experimentat pe pielea noastra. Am ales CORA Militari, pentru ca "stii de ce revii"; am inteles, dupa aceasta excursie, adevaratul sens al sloganului: revii pentru ca ai ramas in viata. 

Insa pana sa ajungeti inauntrul microbuzului si sa va lasati purtati in calatorie, mai trebuie sa treceti prin cateva probe de initiere.

De exemplu, nu puteti urca daca nu aveti cumparaturi de la Cora; de fapt, de cele mai multe ori, puteti, dar daca dati peste un sofer sictirit trebuie sa faceti dovada, adica sa aratati pungile de plastic cu sigla binecunoscuta si, daca privirea suspicioasa persista, trebuie sa va cautati de dovada suprema prin buzunare: bonul. Deci, inainte de imbarcare, fiti sigur ca ati pastrat bonul sau ca aveti nervi sa va contraziceti cu soferul.

CORA Militari asigura transport gratuit pentru urmatoarele zone: Brancusi, Sibiu si Rahova. Gasiti mai jos si traseul pentru doua dintre destinatii (pentru zona Rahova nu era trecut traseul).

Brancusi: Lujerului, Plaza Mall, Poiana muntelui, Romancierilor, Piata Valea Ialomitei, Valea Argesului, Raul Doamnei, Eugen Lovinescu, Tricodava si Piata Drumul Taberei.

Sibiu: Lujerului, Plaza Mall, bd. Timisoara, Sibiu, Favorit, 1 Mai, Drumetului, Tricodava, Str. Brasov, Drumul Taberei 34, Favorit.  

Oricum, pana sa ajungeti sa aratati bonul si sa va suiti inauntrul dubitei mai e drum lung. Trebuie sa asteptati la o coada timp de 15-30 de minute. Coada la care lumea va pune tot felul de intrebari, de genul: Brancusi? Sibiu? Rahova? Ce masina a plecat ultima data? Pe dumneavoastra va stiu, nu sunteti din C42? Eu sunt din C43. E caldura mare afara si nesimtitii astia nu mai vin si eu abia m-am operat de... nu vreti sa stiti.  

In orice caz, acesta este locul in care se leaga discutii care seamana cu cele din compartimentele de tren, batranii povestesc de boli sau, cum am nimerit eu ultima data, recita poezii religioase. Tinerii se cearta pe ce au uitat sa ia si ce au luat in plus. Copiii bagati la inghesuiala incep sa planga si sa urle. Caldura face ca din pungi sa inceapa sa miroasa a salam sau carnati sau parizer. Se discuta politica de cartier, despre Poteras, despre Oprescu, despre viata, pana cand un glas mai sonor intrerupe zumzetul cu urletul "Opreste, ba, ca eu cobor aici!".

Dar, inainte de opririle prin cartiere, sa revenim la pornire. Soferul ia doar 16 calatori, caci mai mult nu are voie (nu are voie sa ia oameni in picioare, iar scaunele sunt 16 la numar). De fiecare data se isca discutii inainte de pornire, pentru ca intotdeauna raman oameni afara care trebuie sa asteapte urmatorul microbuz: "Ba, in *&$%@### $$%@#&^ si eu ce sa fac sa astept in soare inca o juma de ora in *&%$$@#@&???!!!"

Nu se opreste decat in statiile de masina. De fapt, se opreste si intre, daca ai vrajeala ieftina in tine. Trebuie sa stiti si acest lucru. Mai trebuie sa stiti ca soferii sunt profesionisti, adica sunt cu tupeu si accelereaza si pun frane haotic ca si cand "ar transporta cartofi, nu oameni", ca sa-l citez pe unul dintre vecinii mei de bancheta. Depasirile sunt iarasi aiurea si iti dau emotii, mai ales atunci cand soferul incepe sa se claxoneze cu altul din trafic si putin mai ramane pana sa schimbe si niste flegme a la Counter Strike. In fine, soferul nostru da head shot ca un sniper si ii da blana pana la urmatoarea, unde deschide usa din mers si, aproape fara sa opreasca, incearca sa scape de client cu tot cu bagaje.  

Mai e putin pana acasa, dar emotiile sunt maxime. Soferul nu are o zi prea buna, e nervos, asa ca se razbuna pe noi: depasire, usa din fata tremura ca si cand se va deschide din orice clipa, e rosu dar el totusi trece in ultima clipa, cineva claxoneaza din spate, soferul nostru injura, trece pe banda a doua, apoi fara sa mai semnalizeze trece inapoi pe banda intai si ii da iarasi blana, in fata galben si accelereaza, se gandeste poate sa ajunga la timp si baga si mai mare, se face rosu, pune frana brusc, toata lumea cu tot cu bagaje se supune fortei inertiei si o ia in fata,  cineva din spate are niste sticle care scot un zgomot trist insotit de cateva injuraturi, o mamaie ii povesteste alteia ca tocmai a scapat de la o operatie de hemoroizi, cineva, probabil de emotie, a facut un part si toti pasagerii stramba din nas si cauta vinovatul, e verde si soferul se crede la raliuri, "Tineti-va bine!" striga domnul cu sticlele din spate, altcineva incearca disperat sa isi agate toate bagajele si sa se ridice pentru a cobora la prima si striga "Opriti la prima!", frana brusca, "Aici!", asa ca ma ridic si eu si zic "Da, aici! Iau autobuzul."