Trasee de Bucuresti: Cu 97 de la cimitir la sfinti

Din sudul "extrem" al Bucurestiului de saptamana trecuta, am migrat azi spre nord.


harta de pe ratbnav, noul nostru tool preferat pentru rataciri orasenesti

Din cati soferi RATB cati am vazut, cred ca cei de pe traseul troleibuzului 97 sunt cei mai nefericiti si adormiti. Sau e traseu de incepatori. Cu exceptia unor curbe in carlig la cele doua capete (cimitirul si strandul Straulesti, respectiv Piata Sfintii Voievozi), 97-le merge drept, pe lungul bulevard Bucurestii Noi, apoi pe lunga Cale a Grivitei.

Pe vremea cand troleibuzele erau inca omidele acelea lungi si scartaitoare, aproape cat doua autobuze, cu burduf moale si gaurit la mijloc, mergeam vara la strandul Straulesti, unde (nu-mi amintesc exact din ce motive) defilam demn prin fata paznicului, fara sa intram, ca apoi sa o zbughim inauntru printr-o gaura in gard, pierzandu-ne in hatisul de pe malul lacului si balacindu-ne printre broaste si serpi de apa. Dupa ce au aparut fumurile de mici si manelele, parandu-ni-se un rau mai mare decat apa maloasa si broscarime, n-am mai fost.

Dupa anostul cimitir Straulesti, care imi produce de fiecare data cand il vad o senzatie de dupa-amiaza de vara secetoasa cand astepti sa porneasca apocalipsa sau sa se rupa cerul, ajungem iar la Laromet colt cu Bd. Laminorului si ne clatinam ca barca pe valuri prin gropile Bucurestilor Noi. Am intrat pe un traseu pa care l-am mai vazut si din tramvaiul 20. Iar Parcul Bazilescu, Teatrul Masca, podul Constanta, aceleasi santiere, aceleasi gropi.



La Piata Chibrit 97 intra pe Calea Grivitei, unde cred ca si soferul mai are putin si picoteste. Pe stanga - blocuri - unul un pas mai in fata, urmatorul un pas mai in spate, o defilare monotona impletita cu coroanele dezordonate ale copacilor.



Pe dreapta se lungesc si se latesc Atelierele CFR Grivita, dupa care se intindea odata Groapa de gunoi a lui Eugen Barbu si unde istoria ne spune ca murit atarnat de coada sirenei Vasile Roaita, eroul grevei ferovarilor (in 1933). Adevarul pare sa fie un pic altul, aflam dintr-un interviu cu Constantin Negrea, adevaratul erou al grevei: Roaita, ucenic caldarar si proaspat utecist, s-a nimerit in calea gloantelor jandarmilor mai degraba din greseala si a murit la spital, cateva zile mai tarziu.



Pe la al doilea cimitir, Sf. Vineri, noroc ca vad color si ca-s masinile moderne, altfel credeam ca am ramas pe vremea lui Dej. Casele sunt mai batrane decat mortii, cimitirul e mai vesel decat strada. Praful gri e peste tot.

Dupa Podul Grant incepe sa se vada pe stanga increngatura firelor de deasupra caii ferate, iar la Basarab nu mai recunosti zona, si-au lasat pe acolo picioarele cativa mamuti de beton din care se face pasajul:





La Gara de Nord troleibuzul rasufla usurat: geamantanele, papornitele, cosurile, gentile coboara toate. Slabit brusc, 97 da din troleu pe langa peretele facultatii de la Polizu, da navala in Buzesti, se taraste pe coate prin strada Occidentului, care arata in dulcele stil clasic, invers decat i-e numele si dand roata se opreste la Sfintii Voievozi, langa Moxa. Soferul, trezit putin de cele doua curbe luate in ultimele 10 minute, cade iar in toropeala.





Rewind. Play.