Retro - Athenee Palace

Cladirea Hiltonului de astazi, de un alb clasic pe dinafara si de un lux asteptat pe dinauntru, a fost de-a lungul vremii un hotel desprins parca din filmele noir ale epocii postbelice.

Construit in 1912 in stil frantuzesc beaux arts, dupa modelul hotelului Lutetia din Paris, a fost plasat in centrul cultural al Bucurestilor, in coasta Ateneului, langa Palatul Regal si Hotel Splendid, care a cazut in urma bombardamentelor din '44.

Un corespondent de razboi al ziarului New York Times scria in memoriile sale ca Athenee Palace era "un stabiliment confortabil, cu servicii excelente, cu personal gata mereu sa schimbe bani la rate de schimb de pe piata neagra, un hotel in care se desfasura un fluviu neintrerupt de doamne si domnisoare cu virtute usoara sau chiar inexistenta."


Hotel Lutetia, Paris

"Delicios de depravatul" hotel a facut chiar subiectul unui roman: Rosa Goldschmidt, contesa (nu se stie daca autentica) de Waldeck, a stat la Bucuresti in anii 1940-41, fiind corespondent al ziarului american Newsweek. Toate informatiile adunate (nu prin cele mai ortodoxe metode) au fost stranse intr-un roman-reportaj, Athenee Palace, tradus de curand si la noi.


sursa foto

Romanul (bazat pe fapte reale), prezinta intr-un stil noir un Bucuresti din timpul razboiului, cand agentii Gestapo si trupele SS viermuiau in oras (si stateau, desigur, la Athenee Palace, deoarece era cel mai luxos hotel din oras si era "inima Bucurestiului, topografic, artistic, intelectual, politic si moral" - citat din roman). Pe langa acestia, la Athenee se refugiasera scriitori si oameni de cultura ai Europei de vest si Americii, care venisera in Micul Paris pentru a prinde un loc la balcon de unde se putea privi desfasurarea razboiului intr-un mediu decadent.

In anii '40, hotelul colcaia de politicieni, cocote, intelectuali fugind de razboi, spioni, informatori, agenti de securitate ai regelui Carol II, intr-un vartej de soapte, priviri indiscrete sau furise, semne, ocheade, intalniri secrete sau in public, coruptie, imoralitate, rasete si bautura la Barul Englez.


Sursa foto

Dupa incheierea razboiului, hotelul a fost nationalizat (in '48) si a devenit, din cauza ca atragea strainii precum mierea viespile, unul din punctele importante ale securitatii. Microfoane pana si in scrumiere, linii telefonice ascultate, urechi ciulite la fiecare colt, agenti sub acoperire de chelneri si spioane cu sortulete de cameriste sau facand pe prostituatele la bar.

Povestea de spionaj s-a incheiat cand a fost cumparat de lantul Hilton (in '94) si refacut contra sumei de 42 milioane $. Aduna inca in tot soiul de oameni de afaceri sau expats esuati in Bucuresti, impreuna cu "escortele" moderne. Unele lucruri nu se schimba niciodata.

Citate si detalii de pe travelandleisure si wikipedia