Primarul Dobrescu da cu tarnacopul in Bucuresti

Despre Dem I. Dobrescu, primar al Bucurestiului intre 1929 si 1934, Ioana Parvulescu  spunea ca a fost "un primar ingenios, pus pe treaba (...), fara indoiala cel mai energic primar al capitalei, a schimbat fata Bucurestilor mergand si el in sensul acelor de ceasornic, adica in sensul timpului sau".

Dobrescu a cadidat la Primarie din partea Partidului National Taranesc. A gasit in Bucuresti un haos unde chiar se punea problema sa se mute capitala Romaniei in alta parte. Nimeni nu credea in schimbare, mergand pe principiul "oricum nu se mai poate face nimic": "Am gasit in primarie o atmosfera defetista, care credea ca in Bucuresti nu se poate face nimic, deoarece Capitala noastra ar fi condamnata la o banalitate eterna", spunea primarul in Memoriile sale.

Ce era urgent de facut in Bucuresti? Dobrescu era in primul rand preocupat de urbanism. A largit strazile, inclusiv Calea Victoriei, le-a indreptat pentru ca el credea ca "orasul nostru este unul antiautomobilistic" (discurs citat de Ioana Parvulescu - Intoarcere in Bucurestiul interbelic, Humanitas, 2003)).

S-au realizat bulevarde pe axele nord-sud si est-vest, s-au deschis cafenele, hoteluri, ceainarii, spitale, centre de asistenta pentru saraci, maternitati, a vrut sa reabiliteze zona patriarhiei pentru a o transforma intr-un "Mic Vatican", a planuit "metropolitanul orasului" sub Dambovita, "care va usura transporturile de marfuri si de persoane. Cu metropolitanul Dambovitei vom putea realiza garile in centrul orasului, facute sub pamant...; astfel am putea solutiona si chestiunea trecerilor la nivel, care incurca mult circulatia orasului nostru".

A vrut sa faca din zona Lipscani o zona care "ar trebui sa fie acoperita sus cu sticla, astfel ca sa impiedice circulatia aerului. Ea trebuia transformata intr-un Corso al elegantei feminine. Eleganta naturala a doamnelor romane ar face in curand din Bucuresti un centru de propagare a elegantei in Balcani".

Din cate vedem, nu a reusit sa duca la capat o parte dintre lucrari, datorita faptului ca, certat atat cu liberalii cat si cu taranistii, a demisionat. Ioana Parvulescu: "In cartea Viitorul Bucurestilor, publicata in 1934, primarul isi expune conceptia urbanisticasi, daca ar fi apucat sa-si duca la indeplinire ideile, orasul ar fi devenit cu adevarat o mare si civilizata capitala europeana". Totusi, lucrarile efectuate pe timpul mandatului sau i-au adus chiar porecla de "primarul tarnacop".

Nu au lipsit nici controversele. Dupa modelul "grupurile de interese - prietenii mei", Dobrescu a fost acuzat ca "lucrarile (in zona Unirii – n.r.) s-au executat intr-un mod scandalos. Ca in timp de jumatate de an pavajele s-au deteriorat, s-au ondulat si trebuie refacute complet (...) Oferta aprobata de domnul primar Dobrescu prin buna invoiala (totul a durat 3 zile) a fost neprecisa si nu s-a clarificat situatia materialelor vechi in valoare de 2-5 mil., lasand totul la discretia ofertantului".

Spunea ca "un oras fara ape mari, oricat ar fi el de mare, este un oras mort.", asa ca a pus accentul pe nevoia bucurestenilor de a avea acces la... apa. A reamenajat zona lacurilor din jurul Bucurestiului - Snagov, Baneasa si a dispus sa fie construite stranduri, lucru nu foarte popular in acel timp, a dispus sa fie construite fantani publice la toate colturile strazilor si a amenajat Dambovita. (Ioana Parvulescu). Cu lacurile nu a fost usor, extremismul nationalist spunandu-si si aici cuvantul: "Mi s-a spus ca daca ma ating de unul din lacurile Colentinei comit un sacrilegiu, pentru ca in acel lac se scaldase Mihai Viteazu. Mi s-a obiectat ca lucrarile de asanare sunt tichie de margaritar si ca opera mea este opera de bolsevic. Unul din proprietari m-a amenintat ca ma impusca daca nu renunt la lucrare."

Ioana Parvulescu atrage atentia asupra unui aspect important. Dem Dobrescu era un mare sustinator al culturii, spunand ca "dintr-un artist poti sa faci un primar, dar dintr-o suta de primari nu poti sa faci un artist". Asa ca inaugureaza "Saptamana cartii', propune restaurante si hoteluri pentru intelectuali.

Tot el spunea: "Meschinul oraselor arata meschinul sufletelor. Trebuie sa dam Capitalei noastre monumentalitatea marilor orase, in locul meschinariei actuale de sat pretentios. Meschinul Bucurestilor se explica prin originea sa modesta. La inceput a fost desigur un punct de intalnire intre producatorii barbari, ale caror drumuri se intalneau acolo, pentru a schimba produsele lor".

"Am scos un oras nou dintr-un noroi stravechi" a spus Dobrescu intr-unul dintre discursurile sale. Ioana Parvulescu noteaza cele trei directii majore in care primarul Dobrescu a reusit ce si-a propus: "Am reusit sa-i fac pe bucuresteni sa iubeasca Bucurestii si sunt mandru ca emulatiunea entuziasta dintre cetateni ma ajuta in operarea mea cu sugestiuni variate si zilnice". "Am dovedit ca urbanizarea unui oras nu inseamna cheltuiala, ci imbogatire". "Am scos din oras mii de vagoane de gunoi ancestrale".