Povesti de Bucuresti: Strada Bazaca - un bazar de veselie

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+
Bucurestiul vechi ramane fascinant, in special pentru aceia care cunosc prea putine despre locurile si oamenii de odinioara, despre care citim doar in carti. Strada Bazaca nu este neaparat o legenda urbana, ci mai degraba o poveste a Bucurestiului, insa merita pomenita ca fiind o veche strada pitoreasca din peisajul bucurestean, care a fost data uitarii. Bazaca era invaluita intr-un aer de mister si mai multe legende planau asupra ei.

In anii '30 ai secolului al XX-lea, strada Bazaca respira, traia, era vioaie si plina de comercianti, de oameni, de veselie. Chiar unul dintre reporterii vremii o descria astfel: "Cine spune Bazaca, spune viata, haz, bucurie..." (Lelia Zamani,"Oameni si locuri din vechiul Bucuresti").  De-o parte si de alta a strazii se inaltau cladiri de un etaj, la parterul carora se vindeau tot felul de produse, de la materiale textile, la accesorii, rochii si jupoane.


bazaca
Strada Bazaca

In timp, Bazaca se transformase dintr-o strada intr-un adevarat bazar, comerciantii isi intindeau marfa de la un capat la altul, dar, desi era un loc stramt si greu de patruns, strada clocotea de suflete, era un adevarat furnicar al Bucurestiului.

Camerele de la etaj erau fie locuite de proprietari, fie erau date in chirie de negustorii de la parter unor doamne care se ocupau cu activitati nu tocmai ortodoxe, dupa cum se zvonea in acea vreme. Mai clar, etajul 1 era rezervat prostituatelor.

bazaca
Sursa - Pod Bazaca

Legenda spune ca strada Bazaca fusese la origini un han cu pravalii la parter si camere de inchiriat la etaj, care se intindea de-a lungul unei curti interioare, ce avea doua porti: pentru intrarea si iesirea carelor cu marfuri. Astazi, asemanator este Hanul cu Tei. Numele hanului vine de la cel care l-a ridicat, un anume Bezaca Anastasie, care la inceputul secolului al XIX-lea, se afla in slujba armatei rusesti, fiind secretarul particular al contelui Prozorovski. Cu o minte agera si o memorie de invidiat, Bezaca  a fost trimis la Bucuresti si s-a imbogatit rapid.

Asfel, a ridicat treptat Hanul Bazaca. Locul a fost ales strategic, pe aici se facea cel mai rapid trecerea de la Piata cu Flori spre Piata Mare, prin urmare, era o zona cu trafic intens. Vecin era Hanul lui Manuc, ce a devenit intr-o perioada Hotel Dacia, dar dupa refacere si-a primit numele intial inapoi.

bazaca
Piata de flori

In planul cadastral din 1895-1899 strada Bazaca apare marginita la un capat de strada Halelor, iar la celalalt de strada Carol. Bazaca nu mai era despartita de Piata Mare, care isi schimbase atunci numele in Piata Halelor, prin raul Dambovita.

Documentele ofera mai multe informatii despre Strada Bazaca, decat despre han. Despre renumita strada lumea zicea ca-i fermecata, ca, in ciuda problemelor de acasa, atunci cand negustorul venea pe strada asta, toate relele si durerile dispareau.

Ba chiar mai mult, presa anului 1933 scria despre "Dulapul" fermecat din strada Bazaca. Mai degraba un joc decat un mobilier, dulapul era destinat celor numiti "gura-casca". Ce se intampla de fapt? Atunci cand unul dintre acestia se oprea in mijlocul strazii si privea in neant, doi vanzatori veneau pe la spatele lui si il incercuiau, apucandu-l dupa mijloc, incepeau sa-l invarte de mai multe ori pana cand oboseau. Dupa un astfel de circ, victima pleca buimaca, pe trei carari.

bazaca
Strada Bazaca

O alta legenda a strazii Bazaca implica un personaj din povestile cu vrajitoare. Toti negustorii se pregateau de spectacol cand batrana doamna Cutarida venea pe strada. Aceasta era o cucoana imbracata mereu in negru, cu rochii lungi si vechi, cu palarii mari pe care le inchidea, sub barbie, cu panglicute.  Pasirea ei in Bazaca descatusa un umor negru al vanzatorilor de acolo. Umblau in spatele femii, ascutind amenintator doua cutite lungi. O urmareau pe batrana pe toata strada, iar aceasta, furioasa, incepea sa tipe si sa arunce o ploaie de ocari peste toti de acolo.

Asa se umplea strada de hohotele de ras ale calailor de ocazie si ale musteriilor, de zgomotul facut de cutitele negustorilor si de injuraturile femeii. Autoarea Lelia scria ca, desi acest episod cu madam Cutarida pare crud si rautacios, strada Bazaca era o oaza de veselie, iar batrana doamna revenea aici fiindca, probabil, ii placea sa fie vedeta show-ului.

bazaca
Sursa

In 1911, strada Bazaca era marginita de strada Carol, intre numerele 78-80, iar peste drum incepea Calea Mosilor. In stanga strazii se aflau proprietatile lui Marin Eftimiu si colonelului Orezeanu, iar in dreapta casa mostenitorilor Popovici. Tot aici se putea vedea magazinul lui Theodor Atanasiu devenit vestit "La vulturul de mare cu pestele in gheare", care mai tarziu se va muta in spatele actualului magazin Cocor. Bazaca era o strada vestita, astfel ca aici se strangeau oameni din Bucuresti si de pe langa oras, dar nu era un loc al bogatilor.

Cu toate ca parea una dintre povestile nemuritoare ale peisajului urban, putini bucuresteni stiu de existenta strazii Bazaca, de legendele care o invaluiau, de bucuriile pe care acest "bazar" le aducea comerciantilor si cumparatorilor.

Mai multe puteti citi in cartea "Oameni si locuri din vechiul Bucuresti" de Lelia Zamani.




1 comentariu

Povesti de Bucuresti: Strada Bazaca - un bazar de veselie
Petru
#1 -

Strada Bazaca

Foarte placute astfel de articole. Evoca o lume cu parfum de epoca, un timp in care totul se misca parca mai incet.

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera