Povesti de Bucuresti: Magnificentius, "imparatul artelor" si falsificator de bani

A proiectat un pod peste Atlantic, a cerut o audienta la regina Elisabeta pentru un desen unic "in analele lumii" si s-a intitulat "imparatul artelor". Il chema Nicolescu-Magnificentius, ii lipsea o doaga, dar grava bancnote atat de asematoare cu originalele ca l-a pacalit, zice-se, si pe guvernatorul BNR.

Nu se stie clar ce profesie avea, dar Nicolescu se prezenta drept inginer. Fusese inzestrat cu frumusete si cu o inaltime considerabila (1,90 m) si ii placea sa se imbrace elegant si asortat ("armonie in gri", de la pantofi pana la cravata). De cate ori mergea pe Calea Victoriei atragea atentia prin haine, dar si prin atitudine: privea "de sus in jos, de parca ar trece un suveran printre supusii sai" (G. Potra, "Din Bucurestii de ieri"). Un indiciu a grandomaniei sale, pe care si-a manifestat-o si cu alte ocazii.


In tablou, suveranii aveau expresiile "executate in modul cel mai filozofic si majestuos posibil" (sursa foto).

De pilda, in 1907 a inaintat o petitie catre regina Elisabeta pentru a fi primit in audienta. Dorea sa ii prezinte "o opera din penita, extrasa din nectarul" unei munci de 10 ani, timp in care a consultat peste 800 de opere ale celor mai celebri oameni de stiinta si arta. De fapt, lucrarea era "un banal tablou alegoric" (Potra), cu portretele regelui Carol I si reginei in mijloc. Un alt tablou alegoric de "imparatul artelor stiintifice" a fost executat pentru a fi vandut partidelor politice, dar fara succes.

Mai tarziu, in 1924, realiza "Diploma cetateanului Romaniei Traiane" (1924), pe care aparea bustul autorului incununat de Patrie si numele unor inaintasi ca Traian, Michelangelo, Vasco da Gama etc. Spera s-o vanda majoritatii romanilor, insa planul a esuat. Nu toti erau ca ministrul Agriculturii, Anton Carp, care alocase, in 1908, 20.0000 de lei pentru doua modele de diploma. Insa cu o luna inainte de plata, in fruntea ministerului a fost pus Alecu Constantinescu, care nu a putut sa-i promita mai mult de 10.000 de lei.

O pensie pentru falsificarea banilor


Banca Nationala in anii '20 (sursa).

Magnificentius era "putin sarit din minte", dar "un gravor si ilustrator fara pereche" (V.A. Urechia, nepotul istoricului cu acelasi nume). Grava la perfectie si bancnote, iar Mihail Oromolu, guvernator al Bancii Nationale (1922-1926) l-ar fi chemat sa-i vada banii. Magnificentius a cerut sa i se dea cateva bancnote bune si le-a amestecat, pe o masa, cu hartiile lui. Apoi i-a indemnat pe cei prezenti sa gaseasca banii falsi, insa nimeni nu a reusit.

Cum nu pusese nici o hartie in circulatie, Nicolescu-Magnificentius nu a avut probleme cu legea. Ba, mai mult, Oromolu i-a fixat o pensie, cu conditia sa nu mai fabrice alti bani. Insa ar fi murit sarac, iar ziarele si lumea l-au dat uitarii inca de pe atunci.

Sursa thumb.