Povesti de Bucuresti: Constantin Mille si palatul presei

Povestea strazii Constantin Mille cea care gazduia Palatul Presei, adica redactiile si tipografiile ziarelor Adevarul si Dimineata incepe candva cu Strada Sarindar.  Porneste din Strada Brezoianu, din dreptul cladirii de sase etaje in care se afla si Universul, urca pe langa Teatrul Mic si Teatrul de Vara Capitol, trece de Cercul Militar si Hotel Capitol si se opreste in Calea Victoriei.




Adevarul a fost fondat in 1888 de Alexandru V. Beldiman si suprimat in 1951, fiind dupa Universul, cel mai longeviv cotidian romanesc. Era un ziar cu tiraj mare care va forma un trust impreuna cu "Dimineata". Deasupra birourilor administrative ale Teatrului Mic isi avea redactia cotidianul Facla condus de Ion Vinea.

Tot in aceasta zona, cerneala curgea si pentru alte ziare aflate in imobilele din Sarindar. In cladirea de peste drum de Hotelul Palas, isi avea redactia cotidianul Timpul, condus o perioda de ministrul de externe Grigore Gafencu.

Palatul presei din Strada Sarindar a fost proiectat de arhitectul Stefan Ciocarlan, dupa modelul palatului francez Figaro din Paris. Astazi cladirea „Adeverul” inseamna de fapt o panza alba imensa in spatele careia se ascunde istoria.

Se pare ca holul central al incaperii era plin de culoare, fiind tapetat cu afise reprezentandu-i pe diversi jurnalisti si artisti - romani sau straini: Mucha, Vermont. Mai continea scara de onoare, covoare groase, fotolii, portrete murale, birouri pentru redactori, sali pentru prim-redactori si secretari. Evident, nu lipseau bibliotecile pline ochi cu ziare romanesti si straine si carti. Capela era in stil bizantin, iar in interior se gasea si biblioteca particulara a lui Constantin Mille.



Tot din palat mai faceau parte un salon de receptiune, sala de compozitiune, sala de masini si alte sali importante pentru tiparirea si vanzarea ziarului. Jurnalistii isi lua masa in cantina de aici. Palatul gazduia si o centrala telefonica, arhiva cu fotografii sau sala de expeditie de unde se trimiteau spre gara trasuri pline cu pachete de ziare, sectie de desen si de pictura.

La acea data, redactia Adevarul ii impresiona pe ziaristii straini, fiind un adevarat palat de presa si de arta. Fiecare redactor avea biroul sau, rare erau cazurile in care doi jurnalisti lucrau in acelasi birou - se intampla pentru prima data in presa din Romania. Dupa ce, in 1904 i se alatura Dimineata, redactia se extinde. Constantin Mille cumpara cu 200.000 lei de aur localul fabricii de saci Saint-Frères, de langă palat.

Desi Mille planuia sa unifice cele doua cladiri, se face o unificare doar provizorie a celor doua fatade. Astfel, etajul I al noului imobil care facea acum parte din redactie este rezervat linotipurilor (masini tipografice), ceea ce a reprezentat o noua premiera in presa romaneasca. Primul Razboi Mondial insa, strica planurile marelui ziarist, iar proiectul ramane in stand by.



Totusi, in 1920, cele doua ziare sunt vandude de Mille bancherului Aristide Blank. Noul director al redactiei, Constantin Graur, cumpara un nou imobil si in noiembrie 1933, cele trei fatade sunt unite formand un palat si mai mare. Anuntul este facut public printr-un numar festiv al ziarului Dimineata care contine 124 de pagini. Suprafata avea 1.700 de metri si adapostea multiple sali, ziare, tipografii. Palatul „Adevĕrul” găzduia acum „Adevĕrul”, „Dimineata”, „Adevĕrul Literar si Artistic”, „Realitatea Ilustrata”, „Dimineata copiilor”.



Dupa 1948, comunistii au rebotezat strada Sarindar in Constantin Mille, ca omagiu adus directorului ziarului Adevarul. Constantin Mille, nascut la 21 decembrie 1861, Iasi si decedat la 20 februarie 1927, a fost un ziarist, nuvelist, poet, avocat si militant socialist roman, precum si un activist prominent pentru apararea drepturilor omului.



De-a lungul anilor, palatul s-a prabusit, atat la propriu, cat si la figurat. A ramas in vremea comunistilor tipografia Luceafarul, care s-a privatizat dupa 90, apartinand familiei Patuleanu. Si ce daca se afla in buricul orasului, oamenii trec indiferenti pe langa un imobil incarcat de istorie, de cerneala si de litere, putini sunt cei care stiu ce a fost odata acolo, originile jurnalismului romanesc. De altfel, mai multe imobile de pe fosta strada Sarindar necesita renovare, riscand sa se transforme toate in ruinele unei Capitale nepasatoare.

Sursa info Adevarul