Pedaland prin Bucuresti: Pietonii

A venit primavara, a crescut recolta de biciclete ascunse sub zapada sau sub rucsaci, jucarii vechi si alte lucruri depozitate in debara. S-au uns lanturile, s-a fixat - indreptat cadrul, dar casca a ramas la locul ei. Pe piste sau pe langa au aparut din senin (pentru ca e senin afara) zeci de biciclisti. Serios, ati vazut cati sunt? La un stop erau la un moment dat vreo opt. Yeeey!

Tocmai de aceea (si pentru ca la intrarea in redactie a crescut si acolo numarul de biciclete "parcate", metropotamii impartindu-se in "profesionisti" care o ard pe munte si "amatori" care se sperie la prima frana de masina de langa rotile lor tremurande) incepem o rubricuta cu biciclete, pedale, piste, parcuri, protectoare de genunchi si lanturi.

La inceput, nu te lasa inima sa mergi prea mult pe strada. Unde sunt piste, sunt piste, le urmezi cu sfintenie, chiar daca se intampla sa gasesti un copac in mijloc sau o bordura inalta. Trebuie sa inveti sa faci si trick-uri la un moment dat! :) Asa ca te furisezi pe trotuar, mai ales unde nu ai loc pe strada de masini parcate, care merg, care se depasesc, care asteapta.

Pe trotuar sau chiar si pe marginea strazii, te lovesti de oameni. La propriu. Unii nu sunt deloc simpatici, de exemplu cel care m-a impins pe mine de pe bicicleta direct in cioburile unui parbriz spart. Scurt si voit, chiar daca eu mergeam pe langa trotuar, el pe trotuar. Il enervau biciclistii, atat. In mintea lui setata pe patru roti sau pe eventual doua picioare nu existau pedale. Nici o pedala care sa faca click, nimic.

Daca e vorba de lovit la propriu de oameni si va pasioneaza sportul asta, incercati duminica in Herastrau. Zici ca a mai venit inca o data Rolling Stones. Oameni peste oameni la propriu, de nu te descurci nici daca-ti duci bicicleta pe brate, sus. Aici experientele sunt complexe: te ia cineva de roata, te imbranceste altcineva, primesti cadou o inghetata pe tricou, auzi multe cuvinte frumoase. Foarte gresit sa mergi cu bicicleta in weekend in parc, atunci e momentul potrivit sa o iei agale pe strazi, ca-s goale. Oamenii sunt la concertul fara trupa din parc. In timpul saptamanii insa e ok, daca ai timp.

Mai sunt pietonii de pe piste, care insista sa stea acolo, chiar daca trotuarul e mare, cu masini parcate pe el, evident. "ce cauti ma, aici?" "Pai e pista..." "unde scrie?" "credeti ca bicicleta aia desenata acolo intre doua linii galbene e degeaba?" "lasa ma sa treaca, ca cica au piste". Cica. Inteleg ca uneori te nimeresti pe pista, dar daca vezi ca omul ala cu bicicleta n-are pe unde sa treaca pentru ca e plin de masini parcate, te dai la o parte, ca tu ai loc intre ele, bicicleta nu.

Dragut e si cand soferii fac comentarii la adresa ta. Aici le-o poti taia simplu, dandu-le exemplu cum tu mergi, ei stau. Si mai dragut e cand nu te lasa sa legi bicicleta de gard, ca strica aspectul cladirii. Riiight. Totusi, asta nu se intampla prea des, cel putin pana la proba contrarie. :)

Totusi, recolta bogata de biciclete din ultimul timp a dus si la schimbarea aerului. Wind of change, da. Cu cat sunt mai multi, cu atat ceilalti se obisnuiesc, invata sa-i respecte si sa-i protejeze pe biciclisti si poate chiar se gandesc sa renunte la doua roti din patru.