Pe-un picior de splai, pe-o gura de ... Dambovita

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+
Legenda spune ca Dambovita era sotia lui Bucur ciobanul si ca impreuna au pus bazele orasului Bucuresti. Astazi Dambovita nu mai este un nume folosit des pentru fete frumoase, inspiratia aflandu-se acum in personajele de telenovele.

Ca orice capitala respectabila, metropola bucuresteana este udata si ocazional inundata de un rau, Dambovita, care il strabate in diagonala, de la nord-vest la sud-est. Firul raului, initial cam firav, a fost imbogatit cu ape din Arges cand Ceausescu a intentionat sa lege aceste doua rauri de Dunare prin canalul Dunare-Bucuresti, a carui constructie s-a oprit dupa revolutie desi era aproape gata.

Pe Dambovita in jos Pe Dambovita in jos

Dambovita intra in Bucuresti cam pe unde se termina comuna Chiajna, si incepe glorios printr-un lac de acumulare, Lacul Morii, cel mai mare din Bucuresti (240 hectare). Locul este preferat de locuitorii cartierelor Crangasi si adiacente pentru plimbari pe "faleza", jogging impreuna cu cainii comunitari, pescuit de biban si salau, strand vara sau spalat rufe oricand.

Pe Dambovita in jos
Din lac, prin barajul-pod Ciurel, incepe cursul Dambovitei prin Bucuresti, pe traseele numite Splaiul Independentei si Splaiul Unirii, de-a lungul a 22 km, iesind in Vitan-Barzesti spre autostrada A2.

In ultima suta de ani albia a suferit multe modificari, initial pavata cu scanduri, apoi treptat modernizata, fiind complet betonata doar de 20 de ani. Lunca este foarte larga (2,5 km), si dupa cum ii spune si definitia (regiune inundabila), face multe victime in anotimpurile ploiase, mai ales prin infiltratii in subsolurile cladirilor din zona. Care, in ciuda necesitatilor, nu sunt lacustre.

Pe Dambovita in jos Pe Dambovita in jos Pe Dambovita in jos Pe Dambovita in jos

Cursul raului a fost de la bun inceput (1889) taiat de 12 poduri, care exista si acum. Dupa Ciurel Dambovita curge pe langa complexul de camine studentesti Regie, intrand in zona Semanatoarea - Grozavesti, trece de hypermarketul Carrefour si se apropie de zona Cotroceni, pe langa Gradina Botanica, spitalul Municipal, ruinele impunatoare ale Casei Radio, trece de Podul Eroilor (Sanitari) si ajunge la Opera.

E primul loc unde merita sa te opresti putin, ca sa vezi fie biserica Elefterie, fie sa te oglindesti in cladirea cu aspect de nava a centrului de afaceri Opera Center, sau poti traversa spre Opera, in fata careia troneaza in bronz Enescu. De pe pod se vede deja centrul, iesind in evidenta cladirea albastra a cladirii Financial Plaza si cupola C.E.C.-ului de pe Calea Victoriei.

Pe Dambovita in jos Pe Dambovita in jos

Putin mai jos orizontul este umplut in sus si pe dreapta de Casa Poporului si mai verde, jos, de Parcul Izvor, unde se face sport (pe iarba sau in mijlocul aleilor). Vizavi se afla teatrul Bulandra.

Continuand pe firul apei traversam Piata Natiunile Unite (fosta opereta), trecem pe langa cladirea impunatoare a Palatului Justitiei si cea mai timida a hanului lui Manuc, apoi ajugem in zona Unirii, unde Dambovita ia un traseu subteran, ca sa iasa in partea cealalta a pietei, langa Magazinul Unirea si continua cotit spre Camera de Comert si Industrie.

De acolo incepe zona Timpuri Noi, putin cam prafuita si nu prea imbietoare la o plimbare, unde troneaza academic doua universitati, Dimitrie Cantemir si Nicolae Titulescu.

Pe Dambovita in jos Pe Dambovita in jos

Dupa acestea urmeaza inceputul sfarsitului, si al traseului Dambovitei in Bucuresti, dar si al civilizatiei metropolitane, pentru ca zona, viermuind de masini in zilele de functionare ale talciocului Vitan, este o zona industriala, in care dintre campuri sordide si dealuri de gunoaie se mai inalta cate un furnal si sub liniile de inalta tensiune pasc radioactiv vacute si oi.

Dupa intrarea grandioasa sub forma de lac de acumulare verde-albastrui, iesirea este nemeritat de murdara si plina de miasme. Ultimul pod, Vitan Barzesti, trece spre zona Glina peste un firicel de apa mizer, in care se deverseaza diverse scurgeri de canalizare si mirosurile predominante aduc a abator dezafectat.

Pe Dambovita in jos Pe Dambovita in jos

Din nefericire, acest punct de iesire a Dambovitei este totodata intrarea in capitala.

Pe Dambovita in jos Pe Dambovita in jos

Bine ati venit in Bucuresti. Respectati viteza legala si nu poluati apele.



5 comentarii vrei sa comentezi?

Pe-un picior de splai, pe-o gura de ... Dambovita
D
#1 -

Comentariu nou

Cred ca Dambovita este o lectie de viata...o lectie in care totul se termina prost.
Pe de alta parte, nu ca ar fi foarte ingrijita in partea prin care traverseaza orasul, dar in partea in care iese din acesta, peisajul este dezolant. Motivul este probabil simplu...nu circula multa lume prin acea zona, politie nici atat, astfel ca zona a devenit un rai al celor ce nu au respect fata de legile bunului simt, in primul rand, si mai apoi fata de protectia mediului.

Pe-un picior de splai, pe-o gura de ... Dambovita
cip
#2 -

Road "movie"

excelent "road article". cu exceptia Vitan-Barzestiului care chiar asa de tragic, totusi parca nu e... deh, am copilarit pe acolo :P

Pe-un picior de splai, pe-o gura de ... Dambovita
Ioana PB
#3 -

vechea Dambovita

Imi placea mult Dambovita copilariei mele, chiar daca mustea de sobolani... In mod special zona din Piata Natiunii, asa cum se numea acum 20 -25 ani... Erau multe salcii care coborau in apa si faceau armonios parte de peisaj - mai ales in zona Cauzasi, era tare frumos... Pacat ca nu mai sunt "zone poetice" pe malul Dambovitei din centrul orasului... Macar sa se creeze artificial...

Pe-un picior de splai, pe-o gura de ... Dambovita
axelanti
#4 -

adaugiri

Tin sa adaug ca la iesirea din bucuresti a raului se mai afla un lac de acumulare, cam tot la fel de intins ca si lacul morii(ciurel). Este amplasat pe locul manastirii vacaresti, care a o fost transformata in inchisoare politica de catre comunisti. A fost daramata, lasand loc acestei "groapi" betonate. Nu a fost niciodata plina cu apa, avand doar cateva balti raslete, care, se pare, provin din niste izvoare. Groapa mai adapostea ultima oara cand am trecut pe acolo, niste cocioabe, iar pe maluri si pe terenul viran dinspre calea vacaresti (continuarea soselei mihai bravu, inspre piata sudului) era o casa la fel de "primitoare", fara geamuri sau orice fel de finisaje, care adopostea o famile de rromi. Langa casa pasteau liberi cativa cai, care infrumusetau peisajul de-altfel plin de surprize. De o buna perioada de timp, lacul a fost imprejmuit cu un gard albastru, care nu mai permite explorarea. Locul casei fara geamuri a fost luat de reprezentantele unor mari companii de automobile. Mai incolo, insa, inca stau ridicate niste casute foarte saracacioase, urmate de targul "aleea castanilor". Locul pe care se afla lacul are un mare potential, pacat ca nu este pus in valoare, cum de altfel, nici lacul ciurel nu e luat in seama. cam atat, restul merita vazut la fata locului.

Pe-un picior de splai, pe-o gura de ... Dambovita
Cristina
#5 -

Comentariu nou

Da, da, stiu locul. Din cauza gardului nu am putut nici eu sa cercetez problema cand am facut traseul. Imi amintesc de un fund de lac imens, pe care, intr-adevar, facusera sat niste corturi si cocioabe.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera