Pe cand cainii umblau cu covrigi in coada - Covrigul, o retrospectiva
- 'Ai la simigerie... trebuie să scoaţă covrigi calzi.
Şi mă ia la braţ.
- Ştii ce-ar trebui la noi? zice Nae.
- Ce?
- O tiranie ca în Rusia...
(din Situatiunea de Caragiale)
foto de aici
La noi ar trebui ca in loc de saormerii si francize de Fornetti, pe raza carora bombele cu calorii sunt mestecate in cor de guri care improasca firmituri sau din care picura sosuri, in locul lor, ziceam, ar fi frumos sa mai gasesti simigii, alunari, halvagii si bragagii, ca pe vremea cand Bucurestiul nu era Micul Paris, ci Micul Stanbul.
Ne-om fi laudand noi cu mancarurile noastre traditionale, dar la cofeturi si zaharicale turcii si grecii n-aveau pereche. In contrast cu cofetariile de azi, unde se umbla cu manusi si totul scartaie de curatenie, iar prajitura o servesti cu lingurita, pe farfurie, rece, abia scoasa din vitrina frigorifica, precum o mumie bine conservata, simigeriile erau raiul pofticiosilor.
negustori ambulanti de covrigi
Simigeria era la inceput un fel de covrigarie unde comerciantii turci vindeau simiţi (covrigi turcesti rasuciti, presarati cu susan), care se mai numeau si kevrak, daca erau tari si crocanti, de unde a aparut cuvantul slav kovrig, pe care l-am luat si noi. Simigeriile erau niste dughene adanci si negre, in fundul carora luminau doar cuptoarele mari, pline de tavi de tabla negre de funingine din care ieseau aburind nu doar covrigii pufosi cu susan ci si placinte, colaci cu miere si nuca, dovleac copt.
alti negustori ambulanti de covrigi, ceva mai rasariti
O plimbare prin oras te trecea prin chinurile iadului, caci daca scapai de ispita simigiului mustacios si plin de faina, alaturi dadeai de cofetarii cu condite (bomboane), lise (fructe zaharisite), carameluri, gavanoase cu dulceturi si alte zaharicale.
vanzator de nuga
Daca mesterul cofetar era tot turc, atunci gaseai si halvale cu susan, cu fistic, cu migdale, rahat turcesc cu nuca, halvita, nuga si sugiuc pe băţ sau bigi-bigi.
ceai si gogosi
Cu buzunarele pline si aromind toti copiii targului care se luau pofticios dupa tine, te opreai pe langa sirurile de vanzatori ambulanti de gogosi si castane prajite si iti stingeai focul cu o limonada proaspata, un ceai direct din samovar, un iaurt sau o braga rece.
vanzator de iaurt cu cobilita
Daca astea s-au pierdut, covrigul a ramas. E simbol national, si el, si gaura (da, ne reprezinta un O de coca parlita - si nu imi argumentati ca de fapt e un infinit deformat - proverbialul caine cu covrigi in coada nu avea opturi, ci colaci).
Statul la coada la covrigi si mestecatul lor bovineste pe strada sunt la randul lor sporturi nationale. In ciuda concurentei merdenelelor si fornetti-urilor, Covrigul va dainui. La naiba, covrigul romanesc a ajuns o afacere profitabila pana si in Spania! (Daca te-a pocnit avantul intreprinzator, afla de aici cum sa-ti faci covrigarie.)
coada la covrigi, dimineata
Am zis covrigul romanesc, pentru ca de la simitii aromati si gustosi ai turcilor pana la impletitura arsa si sarata romaneasca e cale lunga...
foto de aici
Fie el covrig de Buzau, de Brasov, dobrogean, cu sare, mac, pentru bere sau vanilat, covrigul romanesc e rontait, plescait si morfolit de tot felul de gingii, ori stirbe, ale batraneilor care cersesc langa coada, ori sanatoase si flamande, ale clasei muncitoare care cumpara covrigi dimineata, la pranz si seara, mergand victorios cu bratul incununat de colaceii insirati pe sfoara.
Şi mă ia la braţ.
- Ştii ce-ar trebui la noi? zice Nae.
- Ce?
- O tiranie ca în Rusia...
(din Situatiunea de Caragiale)
foto de aici
La noi ar trebui ca in loc de saormerii si francize de Fornetti, pe raza carora bombele cu calorii sunt mestecate in cor de guri care improasca firmituri sau din care picura sosuri, in locul lor, ziceam, ar fi frumos sa mai gasesti simigii, alunari, halvagii si bragagii, ca pe vremea cand Bucurestiul nu era Micul Paris, ci Micul Stanbul.
Ne-om fi laudand noi cu mancarurile noastre traditionale, dar la cofeturi si zaharicale turcii si grecii n-aveau pereche. In contrast cu cofetariile de azi, unde se umbla cu manusi si totul scartaie de curatenie, iar prajitura o servesti cu lingurita, pe farfurie, rece, abia scoasa din vitrina frigorifica, precum o mumie bine conservata, simigeriile erau raiul pofticiosilor.
negustori ambulanti de covrigi
Simigeria era la inceput un fel de covrigarie unde comerciantii turci vindeau simiţi (covrigi turcesti rasuciti, presarati cu susan), care se mai numeau si kevrak, daca erau tari si crocanti, de unde a aparut cuvantul slav kovrig, pe care l-am luat si noi. Simigeriile erau niste dughene adanci si negre, in fundul carora luminau doar cuptoarele mari, pline de tavi de tabla negre de funingine din care ieseau aburind nu doar covrigii pufosi cu susan ci si placinte, colaci cu miere si nuca, dovleac copt.
alti negustori ambulanti de covrigi, ceva mai rasariti
O plimbare prin oras te trecea prin chinurile iadului, caci daca scapai de ispita simigiului mustacios si plin de faina, alaturi dadeai de cofetarii cu condite (bomboane), lise (fructe zaharisite), carameluri, gavanoase cu dulceturi si alte zaharicale.
vanzator de nuga
Daca mesterul cofetar era tot turc, atunci gaseai si halvale cu susan, cu fistic, cu migdale, rahat turcesc cu nuca, halvita, nuga si sugiuc pe băţ sau bigi-bigi.
ceai si gogosi
Cu buzunarele pline si aromind toti copiii targului care se luau pofticios dupa tine, te opreai pe langa sirurile de vanzatori ambulanti de gogosi si castane prajite si iti stingeai focul cu o limonada proaspata, un ceai direct din samovar, un iaurt sau o braga rece.
vanzator de iaurt cu cobilita
Daca astea s-au pierdut, covrigul a ramas. E simbol national, si el, si gaura (da, ne reprezinta un O de coca parlita - si nu imi argumentati ca de fapt e un infinit deformat - proverbialul caine cu covrigi in coada nu avea opturi, ci colaci).
Statul la coada la covrigi si mestecatul lor bovineste pe strada sunt la randul lor sporturi nationale. In ciuda concurentei merdenelelor si fornetti-urilor, Covrigul va dainui. La naiba, covrigul romanesc a ajuns o afacere profitabila pana si in Spania! (Daca te-a pocnit avantul intreprinzator, afla de aici cum sa-ti faci covrigarie.)
coada la covrigi, dimineata
Am zis covrigul romanesc, pentru ca de la simitii aromati si gustosi ai turcilor pana la impletitura arsa si sarata romaneasca e cale lunga...
foto de aici
Fie el covrig de Buzau, de Brasov, dobrogean, cu sare, mac, pentru bere sau vanilat, covrigul romanesc e rontait, plescait si morfolit de tot felul de gingii, ori stirbe, ale batraneilor care cersesc langa coada, ori sanatoase si flamande, ale clasei muncitoare care cumpara covrigi dimineata, la pranz si seara, mergand victorios cu bratul incununat de colaceii insirati pe sfoara.
Comentariu nou
tare interesant articolul; dar niste surse n-aveti?
... Covrigi Brasoveni - 0.3(o.4) ron...
... Cam asa mai suna un afis de "Covrigarie".
Cei drept simigeria a fost un boom la un moment dat si, in unele zone inca mai este; vedeam anunturi cu covrigi calzi la tot pasul si pe buna dreptate, erau foarte buni si cu un bugeat redus rezolveai problema foamei pe termen scurt, iar aici studentii cred ca stiu cel mai bine ...si nu numai. Cuptoarele acelea mari, de caramida, umplute pana la refuz de covrigii opariti, incolonati siruri, siruri gata parca pentru un asalt si ii vedeai cum se rumeneau sub ochii tai, pofta era din ce in ce mai mare. Nu stiu cati dintre dumneavoastra cunoasteti, dar curand acest tip de simigerii e sortit disparitiei, deoarece UE cam pune lacat acestei afaceri pe motive de igiena and stuff, dar nu va posomarati, nu dispar si covrigii, solutii sunt , inca nu foarte populare dar sunt, cuptoarele electrice pe banda, o parte dintre covrigari au luat deja initiativa si au inlocuit mastodontii din caramida cu cele din inox, frumos stralucitoare sub razele de soare. Afacerea s-a dezvoltat mai mult de atat si deja avem diverse sortimente de covrigi, cu mac, cu susan, sare, impletiti sau nu, diverse marimi, etc. si deja ii gasim si pe rafturile super/hypermarketurilor, ceea ce dovedeste ca romanu' e mare consumator de covrigi si ca traditia inca se mai pastreaza, cu tot asaltul de Fornetti, patiserii and stuff.
Asa ca va poftesc la o coada la "Covrigi calzi brasoveni" sau pentru aceia dintre dumneavoastra mai comozi, la rafturile din magazine si impreuna sa morfolim un covrig, ca-i mai sanatos si face bine si la dinti :P.
Cu respect,
Florin
Comentariu nou
@ Florin - covrigul ala sarmanul numai sanatos nu e, dar da, cred ca face bine la dinti daca esti un tanar catel cu coltii in crestere :-)
@ Dana - surse... n-avem, in afara de parintii personali, inspiratia data de fotografii si amintirile lecturilor din copilarie. (Ma rog... si dexul pentru etimologia covrigului :-). Te interesa ceva anume?
Comentariu nou
in cazul asta sunt individioasa! :) te felicit oricum.
ma gandeam ca gasesc mai multe despre subiect prin alte parti.
Covrigi calzi si zimbet
Covrigii calzi se pot gasi in Bucurest, la hala din Obor, unde tinarul din fotografie prepara covrigii, proaspati sunt mai buni!
Si femei simpatice le framinta in fata noastra: doi din fotographiile le am facut acolo, cind am fost in Rominia pentru doua luni.
Dar piinea mica cumparata la Fornetti, tot nu departe de Obor, nu a fost rau de loc, nici placinta cu brinza care eu, plecat de multi ani din rominia, am mincat cu multe amintiri legate de ele.
Covrigaria
Fain articol, pe gustul si stilul meu :)
La Timisoara
La Timisoara e plin de covrigarii la tot pasul...