Oameni din Bucuresti: microbisti

Traim intr-un popor de microbisti. Exista vreun dubiu in privinta acestui lucru? Eu, unul, nu cred. Seful statului este preocupat de ce se intampla in fotbal, fie ca bea un sprit cu patronul Stelei la Golden Blitz, fie ca il decoreaza pe arbitrul care a intrerupt meciul Rapid-Steaua. Unde mai pui ca o gramada de politicieni se implica in fotbal din diverse motive.

Dintr-un motiv sau altul, undeva pe stema Romaniei ar trebui sa fie trecuta si o minge de fotbal, pentru ca, daca se spune ca "romanul s-a nascut poet", avand in vedere cum stau lucrurile, in momentul de fata ar fi mai potrivit sa spunem ca "romanul s-a nascut microbist". La o adica, mai e un pas pana la a declara ca Dumnezeu este microbist (de fapt cred ca Gigi chiar a declarat ca Dumnezeu este stelist).

Ce este, de fapt, microbistul si ce simptome manifesta el? Ei bine, microbistul este un om "infectat" cu microbul fobalului, si, asa cum spune si dexul, este un spectator la o intrecere sportiva fata de care manifesta o pasiune deosebita, uneori exagerata.

Microbistii sunt o categorie care inghite o gama larga de oameni. Chiar si pe vecinii sexagenari care mai dau o tabla in fata blocului la o bere sau un sprit si un pahar de vorba - de cele mai multe ori plin numai de discutii despre liga I, arbitri, nostalgii legate de meciurile memorabile din trecut, generatii de aur sau jucatori deveniti legende.   

Daca in alte tari copiii viseaza sa devina astronauti sau politicieni sau programatori, la noi majoritatea copiilor viseaza sa devina fotbalisti. Cine ar putea sa ii invinovateasca, daca cea mai bine platita meserie e jocul cu mingea, cand fotbalistii se bucura de atata popularitate? Ii vedem peste tot, in toate genurile de reclame print sau la tv, invitati la talk-show-uri, in reviste de scandal etc. Cine este cel mai cunoscut roman? Hagi.

Microbistii sunt peste tot. Imbracati in treninguri si frecand menta in fata blocurilor, in costume la patru ace lucrand in corporatii, in mijloacele de transport in comun cu fulare sau caciuli alb-rosii, rosu-albastre, visinii, alb-albastre etc. sau purtand mai discretele bratari din silicon. Au imnurile lor cu mult prea cunoscutele "cine nu sare", "haideti pe ei, pe mama lor"...   

Football Factory (sursa) 

Microbistii sunt oameni branduiti din cap pana in picioare, de la haine (treninguri, tricouri, fulare, caciuli, tricouri, bratari, sepci etc.), pana la insemne permanente, cum ar fi tatuajele sau sloganurile imprimate pe cortex de genul "cu ... pana la moarteee". Suporterii au formele lor de organizare, similare cu cele ale mafiei sau ale sindicatelor. Exista si filme care arata pana unde poate merge fanatismul. Vezi The Football Factory sau Green Street Hooligans.

Intotdeauna am crezut ca violenta pe stadioane e legata de... fotbal(?). De meciuri, de scoruri, de arbitri, ca microbistii suparati n-au gasit mod mai bun de refulare decat sa rupa niste scaune de pe stadion si sa arunce cu ele in jandarmi sau in jucatori, sa dea cu pumnul sau cu altceva in galeria adversa. Este partial gresit...

Un suporter Rapid mi-a povestit exact ce se intampla acolo. Meciul e doar un pretext, de cele mai multe ori. Exista multi microbisti care pur si simplu vor doar sa se bata. Atat. Dusmanii de moarte sunt cei din galeria adversa, dar numai cu un istoric in spate. Suporterii nu se bat la orice meci, ci la cele bazate pe rivalitati atent construite in timp, la derby-uri. Steaua-Rapid, Steaua-Dinamo... Poate sa fie meci si cu echipa nationala din Trinidad Tobago, din galerie vom auzi tot injuraturi la adresa dusmanilor de moarte autohtoni. Si tot cu ei se bat.

Green Street Hooligans (sursa)

Acelasi individ imi povestea cum bataile se organizeaza ca la carte. Ne vedem la ora X, in locul Y, noi suntem 20, voi 20, avem voie doar cu bate si lanturi, fara cutite. Nu va imaginati ca e vorba de persoane fara educatie, fara job-uri, fara un scop in viata. Din contra, sunt oameni cu job-uri bine platite, cu un statut social, care folosesc pretextul acesta pentru refulare. Exact ca in Fight Club. Iar cand intre ei intervin fortele de ordine, ambele grupuri se coalizeaza importiva dusmanului comun care le-a stricat distractia.  

La sfarsit, sa fim clari: in aceasta categorie se topesc toate celelalte tipologii, aici hip-hoperii sunt frati de sange cu manelistii si cu rockerii, punkerii devin frati cu yuppies. Galeria ofera o identitate alternativa tuturor categoriilor de oameni ce populeaza Bucurestiul, iar sub stema cluburilor de fotbal se strang grupuri de oameni cu porniri la fel de "nationaliste" si exclusiviste ca in gruparile extremiste.