Oamenii focului

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Einstein spunea ca energia nu se pierde niciodata, ci se transforma la infinit. Menirea fochistului era sa lucreze cu energia, cu caldura, sa o intretina si sa o imparta. Astazi aceasta sarcina a fost delegata exclusiv masinilor automatizate, care au nevoie de un annual check up si in rest distribuie agentul termic intr-o ignoranta eficienta.

In timpul anilor 60 si 70 fochistii intretineau caldura si apa calda in majoritatea cladirilor din centrul Capitalei. Numarul acestor cladiri s-a redus dar inca exista. Una dintre ele este cladirea de la Calea Victoriei nr 54, veche de 84 de ani.

Aici se gaseste un salon de coafura si imediat langa o frizerie, unitati ale Cooperativei Igiena. Femeile o iau la stanga, barbatii la dreapta, si speram sa nu aiba nici o legatura cu orientarea lor politica. :)

Dupa ce treci de salonul de coafura, acunsa intr-un colt, se afla o camaruta unde se gaseste un cuptor si imediat langa un taburet, pe care sta asezat un domn in varsta. Domnul Nicolae Ionescu este fochist de profesie, pensionat in 1993. Are in jur de 70 de ani, dar este destul de in putere pentru a veni zi de zi, dis de dimineata pentru a incalzi atmosfera. La propriu.

tataee

"La 5.30 trebuie sa fiu aici sa dau la astea drumul. Pun benzina pe ea si... dau drumul la gaze.Greu acum, dar ce greu era inainte. Cand mergea cu pacura. Gaze avem acum de 30 de ani, cam asa. Dar inainte aveam pacura. Pacura se aducea cu niste masini, si se aspira intr-un recipient sus si din recipient prin cadere ajungea in cazan, la injectorul ala. Era mult de munca, sa dai la pacura. SI te murdareai tot. Iesea fum mult si pe vremuri era plin de cosuri pe aici. Inainte toate blocurile din cartierele mari aveau cazane. Erau vreo sapte opt cazane, aliniate asa, si le dadea la toate drumul. "

cazan

unelte

La auzul acestor cuvinte, deja ii vad pe fochisti ca pe o breasla foarte importanta in istoria Bucurestiului. Munca lor afecta sute de mii de oameni, zi de zi. Il intreb pe domnul Ionescu cum ajungea cineva fochist si cat se castiga.

"Am facut o scoala de sase luni ca sa ajung fochist. La Primaria Capitalei se facea pe timpul ala. Si mi-a dat un carnet... dar puteai sa faci rost si de o autorizatie simpla. Nimeni nu te angaja fara autorizatie. Nu castigam mult. Avem salarii mici. Atunci aveam 1200 - 1400. Si din salariul ala plateam si rata la casa, si facturi si tot. Am pus si eu un ban deoparte. "

Fiecare dupa posibilitati, la toti dupa nevoi. Acum, in era tehnologiei, cei de care depindem pentru caldura se afla departe, ascunsi in centrale termice marete sau in hidrocentrale uriase. Nu ne gandim la ei decat atunci cand ne vine factura la intretinere, si chiar si atunci nu gandim lucruri prea placute. Domnul Ionescu este un om care toata viata a dat caldura la altii. Acum ajuta la instalarea noii centrale termice. Centralele termice care vor duce la disparitia meseriei pe care a practicat-o de 40 de ani.

"Si mie mi-a fost mai usor cand s-au pus gazele. Si acum o sa fie mai usor pentru cine vine dupa mine. Eu am lucrat asa in multe locuri. Inainte lucram la Sediul Central. Si la Igiena. Prin 60 si ceva aveam si trei vile... acolo in Cotroceni. Stam de dimineata de la 5 - 6 pana seara la 9.

Ca la astia de la vile trebuie sa le dai apa calda toata ziua. Una dintre ele era vila vaduvei lui Armand Calinescu. Pe care l-au executat legionarii. La sotia lui eram eu fochist. Alaturi mai eram fochist la un balerin, care a murit saracul. Victor Vlase. Si alaturi eram la vila lui Doctor Marin, care mai lucreaza si acum la Caritas. 15 ani am stat si intr-o parte si in alta si a fost greu, greu. Dar am facut un ban."

Prosoapele sunt un element bizar, desprins parca din Ghidul Autostopistului Galactic, unde cel mai important sfat pe care ti-l putea da cineva era sa nu-ti pierzi prosopul!

camaruta

"Coafezele le-au lasat aici sa se usuce, imi explica domnul Ionescu si zambeste larg. Sunt aici de sapte ani. Inainte eram la sediul central al Cooperativei Igiena, pe doctor Leonte in Cotroceni. Am stat acolo vreo 15 ani. Am iesit la pensie in 1993. Am stat acasa cateva luni. Si m-au chemat si m-au bagat aici. Aici a fost o femeie care s-a pensionat. Am vazut ca a iesit cu o pensie mare, nu stiu cum a fost treaba. Si m-au chemat de la birou si m-au bagat aici."

chestii rosii care nu sunt sigura ce fac dar sunt... ROSII :)

pompe

Aici fiind o camaruta cu bucati de metal care ies din pereti. Pompele, unele ruginite, altele vopsite, nu mai servesc nici un scop acum si domnul Ionescu mi-a spus ca vor fi scoase toate. Cazanul va fi demontat. Totul va fi inlocuit.

Insa o persoana nu se poate inlocui la fel de usor ca o unealta. Chiar daca in zilele noastre tehnologia ameninta sa starpeasca breasla fochistilor, eforturile depuse de ei in deceniile trecute raman, pentru ca energia nu se pierde niciodata. Se transforma la infinit. Chiar si dupa pensionare. :)




Nici un comentariu inca

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera