O statuie pe saptamana: Alergatorii si copia lor in miniatura

La rubrica o statuie pe saptamana, inceputa saptamana trecuta, vorbim azi despre doua statui, nu una. Nu ne contrazicem, dar le punem pe aceeasi foaie deoarece sunt identice. Da, in Bucuresti sunt (cel putin) doua statui la fel, reprezentand un grup de atleti care intind mainile spre - presupunem - linia de finis sau, metaforic vorbind, izbanda .



Una se afla intr-un mic spatiu verde de la capatul strazii Biserica Amzei, pe Calea Victoriei, langa fostul Palat al Monopolurilor de Stat, fost Minister al Industriilor, fost Minister al Economiei si Comertului, acum in curs de santier. E mare, reprezentarile atletilor sunt in marime naturala.

Am precizat dimensiunile, deoarece a doua e... lunga cat un catel. Se afla in fata hotelului Triumf de pe soseaua Kiseleff, pe peluza.


Stanga - in fundal se vede o parte din palatul Romanit; dreapta - beagle si statuie, pentru comparatie.



Cine a facut-o, si de ce de doua ori? Raspunsul e mai greu de dat, deoarece pe nici una dintre ele nu scrie nimic. Cel putin nu in vreun loc vizibil (iar de cea de pe Victoriei oricum nu te poti apropia decat daca esti stencilist, ca e dupa gard).

Marele internet ne ajuta, dar nu cu mult. Aflam un titlu si un nume, ba chiar si un an. Statuia mare (cea de pe Victoriei) e o opera a sculptorului Alfred de Boucher, numita in franceza Au but!, in romana Spre ideal / Alergatorii. Mai citim ca fost facuta in 1913 si a stat mult timp in fata Ateneului, pana cand i-a luat locul prin '63 domnul Eminescu, despre care vom vorbi alta data.




Daca nu am fi stiut despre replica in miniatura din gradina hotelului Triumf, am fi zis ca acela e originalul si am fi incheiat discutia aici.

Stiind insa ca-s doua, am cautat, oare n-or fi mai multe? Din pacate nu am gasit nici o referinta la alt exemplar in Bucuresti, dar am aflat ca statuia originala Au but! a lui Alfred de Boucher a fost realizata de fapt in 1886, expresie a inclinatiei sculptorului fata de formele si estetica antichitatii, lucru accentuat si de alegerea subiectului "olimpic". A fost prezentata la Salonul de Arta de la Paris din 1886 si o copie de dimensiuni monumentale, din bronz, a fost instalata in Jardins du Luxembourg; aceasta nu mai exista insa, fiind topita in timpul ocupatiei germane din al Doilea Razboi Mondial.

Despre statuile din Bucuresti ne raman intrebari fara raspuns - de ce sunt doua, cand a fost facuta si cea mica, unde a stat mai intai, inainte sa ajunga la Triumf, sunt facute chiar de Boucher, amandoua? Putem conchide numai ca grupul statuar Au but! / Alergatorii este unul dintre cele mai cunoscute ale francezului Alfred de Boucher si ca replici ale acestei statui (realizate probabil chiar de sculptor) inca se gasesc in casele de licitatii de arta.

Daca stiti de existenta unui alt grup statuar care alearga spre capatul cursei prin alta parte a Bucurestiului, sa ne spuneti, da?