Nostalgii de secol XIX pe Calea Grivitei

Calea Grivitei este una din strazile cele mai bogate in monumente istorice. Patrimoniul arhitectural din zona are o mare valoare istorica pentru Bucurestiul de azi. In perioada interbelica era una din cele mai agitate strazi ale Capitalei, Gara de Nord mentinand un flux ridicat de oameni. De-a lungul ei multe sunt la numar casele ce iti atrag atentia. Si totusi doua dintre ele ies in evidenta, atat prin aerul de poveste, cat si prin starea de mizerie in care se afla. Casele din Calea Griviei nr. 54 (fost 58) si nr. 52 (fost 56) proiectate de acelasi arhitect constructor, primesc autorizatia de constructie in anul 1889, la 29 iulie, respectiv la 19 iunie.

In 1889, Maria Obedenaru si Sabinica Lespezeanu il angajeaza pe arhitectul constructor Ion Poteca, ajutor al Sefului Serviciului Alinieri la Primaria Bucurestiului, pentru a le construi doua case. Cladirile vor avea stiluri diferite, in functie de gusturile si dorintele proprietarelor. In anul 1918 Maria Obedenaru si Sabinica Lespezeanu sunt in continuare proprietare, dupa cum reiese din Bukarester Tagblatt, publicat de Jaques Roth in 1918.

Aceste doua cladiri au fost intotdeauna resedinte, fara a avea si functie comerciala, ca majoritatea caselor de pe Calea Grivitei. Arhitectul Ion Poteca lucrat un timp pentru Primaria Bucurestiului, fiind ajutorul sefului Serviciului Alinieri. Arhitectul a mai proiectat, in afara de casele despre care vorbim, si casele Popovici din Soseaua Kisselef (1890), casele din Str. Scaune nr. 52 (1890), cladirea pentru sala de sedinte a Academiei Romane, Calea Victoriei colt cu Str. Sf. Voievozi (1896).

Casa Lespezeanu (nr. 52)

Arhitectura eclectica, fara prea multe decoratii, cu elemente ornamentale simple si influente neoclasice. Fatada dintre Calea Grivitei este cea principala. Accesul in cladire se face prin una dintre cele mai delicate intrari din Bucuresti - doua scari din piatra despartite intre ele, care se intalnesc in fata intrarii, formand o mica terasa. Ai impresia ca acusi va cobori intepata, Zita lui Caragiale.



Incadrarea intrarii cu coloane compozite si pilastrii da un aer impunator casei. Deasupra este un cartus ornamental care probabil continea initialele proprietarei si anul constructiei.



Conform planului original, cladirea in forma de U avea sase camere, un salon, doua dormitoare, o bucatarie, o sufragerie, camari si hazna. Salonul si cabinetul erau pe partea dinspre Calea Grivitei. Camerele dinspre Str. Semicercului erau dormitoare, bucatarie si sufragerie, din care se cobora cateva trepte si se ajungea in mica curte dinspre Str Semicercului. Corpul din spate a fost supraetajat ulterior.

Calea Grivitei nr. 54

Langa Casa Lespezeanu isi implineste veacul inca un loc pitoresc. Pentru aceasta casa, Ion Poteca a apelat la o abundenta decorativa, elementele ornamentale fiind variate. Exista un motiv ornamental care are trecute initialele proprietarei, incadrate elegant intr-un cartus de fatada dinspre Calea Grivitei. Ferestrele sunt inalte, au ancadramente din piatra si elemente decorative vegetale care astazi se desfac usor usor de cladire. Cladirea are doua intrari – pe Calea Grivitei este cea principala, si pe Str. Semicercului cea secundara.

Din planuri reiese că avea unele elemente decorative interioare. Camerele de la demisol adaposteau pivnita, spalatoria, haznaua, bucataria si o odaie pentru servitori. La parter se aflau cele noua camere ale Mariei Obedenaru, organizate in jurul unui spatiu central. 

Daca va intrebati cat costa, aflati ca la nr. 54 era un afis acum cateva luni cu pretul de 700.000 de euro.... dar va dau o veste buna, zilele trecute pretul scazuse la 550.000 euro.

Astazi, dupa 120 de ani, ele fac parte din patrimoniul bucurestean, insa starea lor avansata de degradare ne lasa slabe sperante in ceea ce priveste viitorul acestor case. Speram doar ca ele sa fie consolidate inainte de marele cutremur anuntat de primar.

sursa aici si aici