Necrolog: A fost odata Parcul Ciresarii

Am copilarit pe urmele lui Eugen Barbu, prin locurile fostei gropi a lui Ouatu si a mahalalei Cutarida, in cartierul numit azi Domenii, la colt de Grivita. Nu urmeaza vreun eseu literar, ci expresia frustrarii cuiva care vede cum se schimba dramatic locurile copilariei lor, nelasand loc si pentru copilaria altora. E vorba de parcul cartierului, Parcul Ciresarii, numit intr-o vreme si Parcul Copilului.

Am inceput cu Eugen Barbu deoarece se cade, cand faci un necrolog, sa incepi cu inceputul. Cand s-a nascut decedatul, ce fapte marete are la activ? Parcul Ciresarii intr-adevar se leaga de locurile batute de personajele din Groapa lui Barbu, aflandu-se pe locul "gropilor" lui Ouatu (despre care se speculeaza ca ar fi romanizarea numelui unui englez numit Watt - uatu' - ouatu) si Cutarida.

Cand a scris Barbu romanul Groapa, in 1957, aceasta (groapa) nu mai exista, pe locul ei aflandu-se deja de vreo 10 ani Parcul Ciresarii. Data nasterii: circa 1947, deci. Data mortii, necunoscuta cu exactitate, circa 2009.


harta zonei de pe wikimapia

Parcul Ciresarii nu era genul de parc in care vii doar sa te plimbi, era genul de parc bun de pus intre scoli (langa el se afla scoala nr. 173, numita dupa moartea scriitorului chiar Scoala Eugen Barbu, in amintirea fostului elev, scoala nr. 172 si scoala 175), pentru ca era un parc bun pentru sport. Avea terenuri de baschet, de volei, de fotbal, de tenis, mese de ping pong, spaliere, paralele, bara de catarat. Langa el se afla si un teren de rugby (Grivita).


intrarile, ferecate

Avea si leagane, avea si carusel, avea si tobogan. Avea nisip, unde se jucau copiii. Nu era nimic facut dupa criterii europene sau Waldorf, toboganul era de tabla, gaurita si ruginita pe alocuri, in care nu o data ne rupeam pantalonii. Leaganele erau mari si grele, de fier, pe care le puneam in miscare vreo 2-3 copii (dar dupa aceea tineau la o ingramadeala vesela de cel putin 6), iar din caruselul care scartaia cumplit nu o data am zburat, ametiti, cat colo, in nisip.

Avea si o scena, care a prins (prin anii '80) zile bune si cateva spectacole. Scena avea si bancute de lemn in fata ei. Acum vreo doua decenii parcul a primit si un bostan fermecat, din care ieseau, contra cost, pe la ghiseu, pufarine, Brifcor, pufuleti, Eugenii si bomboane Cip.


bostanul fermecat si scena, in paragina

spatiu "verde" si teren de tenis, bine ingrijit

Pe pista de atletism (din beton, ce credeati...) toti copiii din cartier am invatat sa mergem pe bicicleta si acolo dadeam si proba de rezistenta la sport, in scoala generala. La peretele de tenis ne faceam ca suntem Ilie Nastase, cu atat sete incat ne zburau si rachetele dupa mingi.

Ca in orice parc, era plin si de bunici cu carucioare, si de galigani de la liceu care acaparau terenurile, si de oameni care veneau sa se plimbe pur si simplu, pentru ca era un parc cu intrarea libera, un parc public.

Ceea ce nu mai este. Aflat sub obladuirea Ministerului Educatiei, si nu de ieri, de azi, parcul, de fapt club scolar, s-a inchis pentru public, s-a pus incuietoare la poarta si un portar cu artag in ghereta. In Clubul Copiilor nr. 1 nu mai intra nimeni, nu mai zboara nici musca. Poate doar cioara, dar numai pe terenul de rugby de alaturi.



Clubul este deschis numai activitatilor de grup organizate de scoli. Exista de asemenea cursuri organizate de club, asa cum se poate vedea in imaginea de mai jos, stanga: informatica, civilizatie engleza si franceza, radiotelegrafie, pictura, dansuri si alte asemenea activitati clasice in aer liber, care pot ocupa tot parcul.

Tu, ca locuitor al cartierului, nu mai poti intra sa alergi, sa plimbi catelul, sa lasi țâncul sa se joace, sa joci un ping pong, sa iesi cu baietii la un baschet, sa citesti o carte pe banca sau sa faci iarna o bulgareala in zapada cat de cat curata, departe de masini.

Si poate (poate!) ca nu am protesta atat, daca acest club scolar sportiv ar fi intretinut si daca am vedea in el ceva activitate. Dar locul e in paragina (de altfel a fost infloritor doar prin anii '80 tarzii, cand s-a preocupat regimul sa ii puna gigantii de tabla din desene animate si sa impodobeasca iarna brazii, de Craciun) si nu vezi picior de copil in el.


avizierul prezinta nu activitati sportive din parc, ci un campionat de la Arad


Stanga: terenul de fotbal, gol; dreapta: pentru compensatie, in spatele parcului, pe strada ce ii poarta fostul nume (Copilului), s-a asezat un parculet minuscul, de moda noua, pentru copiii cartierelor din zona - Domenii, Grivita, Miciurin si Chibrit.


Fotografiile (prin gard) ale Parcului Ciresarii nu sunt facute intr-o vreme post apocaliptica in care au disparut toti copiii, ci intr-o banala dupa-amiaza de sambata. Domnule Andrei Chiliman, primarul care iubeste Bucurestiul, stiti ca patru cartiere din sectorul 1 nu mai au Parcul sportiv Ciresarii, dar dau roata si se uita cu jind prin gardul si poarta inchisa a Clubului Scolar nr. 1?