Mobilier urban: adaposturi pentru calatori

Ne protejeaza de soare si de vant in timp ce asteptam autobuzul/troleibuzul/tramvaiul si sunt o adevarata binecuvantare atunci cand afara toarna cu galeata, iar asteptarea se apropie de trei sferturi de ora. Dar nu toate sunt locuri prea placute, dimpotriva. 

Un model foarte raspandit de adaposturi pentru calatori este cel de tip vagon, cu butic anexat. Este si unul din modelele mai vechi, care cu timpul au ruginit si au adunat tot felul de mesaje, tag-uri si resturi de afise pe pereti, au fost si sunt folosite ca toalete publice, adapost pentru caini vagabonzi si aurolaci. Dar exista si astfel de adaposturi mai vechi care s-au pastrat intr-o conditie buna, eventual intretinute la intelegere cu posesorii micului magazin de langa.          

Pe langa protejarea calatorilor, adaposturile mai sunt folosite si ca panou publicitar si ca loc de lipit afise. Aveti mai jos un exemplu de adapost pentru calatori care devastat cu nesimtire de lipitorii de afise. Oare nu exista amenzi pentru asa ceva? Mai ales ca adaposturile noi isi comercializeaza spatiul publicitar. Iar daca ar mai fi avut inca un perete in spate, castigul ar fi fost dublu: si de partea calatorilor, care s-ar fi simtit intr-adevar adapostiti de rafale de ploaie, si de partea celor care scot profit din aceste reclame. 

Ca orice piesa de mobilier urban statiile de autobuz trebuie sa fie si estetice, dar, cu toate ca panourile publicitare aduc mai mult ca sigur o gramada de bani, starea in care se afla multe dintre adaposturi este jalnica: geamuri sparte, bancute care au disparut sau sunt foarte ruginite etc. Uneori modelele noi, cum sunt acestea de la Universitate si Moghioros, se lipsesc cu totul de banci - oricum aveti destul timp sa va certati pe locuri cu pensionarii dupa ce urcati in autobuz. Macar in statie sa fie democratie! Alteori, bancile sunt noi, dar adapostul e vechi. E un amestec cu care ne-am obisnuit deja in Bucuresti.

O campania publicitara foarte smart a fost cea de la Ikea care transformat unele dintre adaposturi in dulapuri cu haine. Mie mi-a placut, parca timpul trece mai usor atunci cand astepti masina in dulap, printre haine si sertare.

Nu exista foarte multe modele de adaposturi pentru calatori atunci cand vine vorba de asteptat tramvaiul. Noi nu am gasit decat doua: cea clasica de pe linia lui 41, cu o bancuta minuscula, doua panouri cu harta Bucurestiului si un panou de afisaj electronic care ar fi trebuit sa anunte calatorii in legatura cu durata de asteptare, ora si ultimele curse, dar care, de cele mai multe ori, nu merge.

Celalalt model l-am gasit pe Calea Mosilor: mult mai lung, cu mai multe bancute si mai... transparent.     

Si mai exista, desigur, adapostul inexistent, adica o mica insula de ciment asezata in mijlocul strazii, exact langa linii, pe care calatorii stau in sir indian la dispozitia intemperiilor, locul nefiind semnalizat decat de placutele RATB. Daca ai ghinionul sa le ratezi, n-ai decat sa astepti si sa observi unde opreste tramvaiul. Un exemplu este linia lui 20, dar probabil ca mai stiti si altele.

Mai multe poze pe 100eyes