Mirosuri de Bucuresti: vinete si ardei copti

Chiar daca saptamana trecuta am inceput cu un miros neplacut specific Bucurestiului, nu tinem sa demonstram in aceasta rubrica cat de naspa e Bucurestiul; in privinta asta vom trage concluziile impreuna, dupa ce inventariem mai multe mirosuri de capitala. Pentru azi am ales unul dintre mirosurile placute ale capitalei – de fapt, mirosul s-a ales singur, pentru ca il simtim aproape peste tot in aceasta perioada a anului: aroma de vinete si ardei copti.

Nu cred ca e cartier de blocuri unde sa nu se simta mirosul dulceag al ardeilor sfaraind pe plita, mai ales dupa-amiaza, cand se intorc oamenii de la munca, sau la sfarsit de saptamana, cand ramane timp pentru proviziile de iarna. Ideea de provizii si-a cam pierdut din popularitate in zilele noastre, si pe buna dreptate, fiindca poti gasi orice vrei in orice sezon – cireste si pepene iarna, ceapa verde si cartofi noi toamna, muraturi vara etc. Cu atat mai pretioase devin, deci, aromele vinetelor coapte – pe care le poti cumpara deja decojite si congelate sau, si mai bine, preparate, de la supermarket – sau ale ardeilor copti – pe care, iarasi, ii gasesti deja pusi la borcan, si cu, si fara usturoi.

Nu suntem intr-o reclama la vreun iaurt Napolact cu ardei copti, asa ca n-o sa invocam aromele copilariei si alte argumente subiective sigure, chiar daca in copilarie multi dintre noi se indurau sa lase joaca doar cand simteau mirosul ardeilor pe plita. Azi e vorba mai degraba de mancarea facuta acasa, pe cat posibil DIY, pornind de la ingrediente de baza, care ii face instantaneu sa saliveze si pe vecini, si pe trecatori. Iar daca nu ai inclinatii culinare, e o placere totusi sa te plimbi duminca la amiaza printre blocuri, pe alei, sa auzi zgomotul tacamurilor pocnind vesela, printre voci de toate varstele, si sa simti mirosurile care vin dinspre nenumaratele ferestre deschise.

Probabil ca in epoca semipreparatelor aromele astea si practicile legate de ele vor ajunge la rubrica „Memorabilia”; pana atunci, insa, la inceputul toamnei, prin cateva colturi din Bucuresti, inca mai gasesti cateva arome familiare si placute, care te fac sa zambesti si sa te gandesti la acasa.