Locuri: Constanta

Da, probabil ca o sa vi se para ciudat sa va spun o poveste cu Constanta in decembrie, cu cateva zile inainte de Mos Nicolae si mai ales daca pe geam deja aveti flori de gheata sau,  daca sunteti cu adevarat norocosi, un guler de zapada. Si asta pentru ca, dintr-un anumit punct de vedere, Constanta exista in mintile oamenilor din afara orasului numai cateva luni pe an: de pe 1 mai pana pe 15 septembrie. Normal, doar cine s-ar duce iarna la mare?

Intradevar, este unul dintre putinele orase din tara de care vara nu iti vine sa scapi ca de o haina lipicioasa. Cand sunt patruzeci de grade in Bucuresti si asfaltul devine, pe la mijlocul zilei, amorf, iar aerul simti ca ti se topeste ca metalul incins pe haine, Constanta este vie.

Oamenii nu stau in case si beau apa din pahare de plastic dand din cap resemnati la auzul avertismentelor de cod rosu. Ei tocmai atunci ies din case, in papuci, cu prosoapele in genti de plaja colorate, se urca in autobuzele roz, galbene sau verzi ori in masini (si nu, nu toti baietii au Leganza!), se aduna pe plaja de la Modern, ori la 3 papuci si vegeteaza. Probabil aici este singurul loc din tara in care veti vedea oamenii mergand pe strada in costum de baie, ori in slapi, iar imaginea o sa vi se para perfect normala.

Constanta este orasul vanturilor. Vara bate briza cu miros sarat care nu te lasa sa te topesti pe strada, ca in Bucuresti, unde vantul nu bate aproape niciodata printre canioanele formate de blocurile din cartiere. Iarna, alizeul bate in asa fel incat il simti pana in oase, uneori te trimite mai la stanga sau mai la dreapta pe strada; iti baga frigul pe sub oricate cojoace ai purta.

Si totusi, numai iarna poti sa ajungi sa cunosti cu adevarat orasul despre care povestim. Este singurul anotimp in care nu vei gasi turisti si nici improvizatii mazariste cu scopul bine definit de a atrage profit dand, in timpul sezonului, acel aer artificial unui loc in care, in mod evident, nu cresc palmieri, oricat de mult si-ar dori primaria asta.

Atunci orasul este ca trezit de dimineata, nemachiat, de o frumusete taioasa si aspra. Marea este vanata si sparge stabilopozii din port, vanturile te fac sa mergi ca un betiv pe strada, aurolacii din centrul vechi - infofoliti si muciosi ca niciodata - iti lasa gaura in buzunare.

Constantenii se mandresc cu acest centru vechi al lor, in care gasim, deopotriva, case de sute de ani locuite de rromi, Muzeul de Istorie, geamia cu ale ei doua sute de scari si tot atatea legende, Delfinariul si Acvariul, Cazinoul, niste ruine, o catedrala, shaormerii si buticuri, PET-uri aruncate pe panta care duce spre mare. Si peste toate, ca o entitate care exista in fiecare coltisor al orasului, a carei prezenta o simti si cand iti cumperi ziarele si cand iti mananci shaorma, este Portul.

Portul este ceea ce face Constanta sa existe. Aveti dreptate. Exista mii de oameni care isi pun sperantele in el pentru o slujba, o mare parte  barbatilor din oras sunt navigatori, iar portul de agrement Tomis este unul dintre locurile cele mai vizitate vara, unul dintre elementele care dau identitate orasului. Acolo, vara sau iarna, barcile si iahturile se leagana lenese de jur imprejurul tasnitorii (care se vrea o copie mai mica a fantanii "Jet D`eau" din Geneva). Uneori le inconjoara lebede, alteori doar pescarusii.

Da, Constanta este orasul pescarusilor si al porumbeilor. Cand eram mai mica, un pescarus mi se aseza pe pervazul de la bucatarie si se uita cu o privire care putea sa o intreaca in duiosie pe cea a oricarui labrador. I-am dat de mancare pana intr-o zi, cand nu a mai venit. In locul lui, insa, au aterizat doi porumbei, ca doi spalatori de parbrize care stiu sigur de la un prieten mai mare ca la stopul ala, unu` te va lasa sigur sa ii speli parbrizul. In centru, pe bulevardul Stefan cel Mare (tapetat de o parte si de alta cu magazine, mall-uri si shaormerii) te impiedici de stoluri intregi de porumbei care ciugulesc de pe jos indiferenti la pasii care ii ocolesc.

Exista, in Constanta, cateva asemanari frapante cu Bucurestiul. In primul rand: traficul. de multe ori se circula bara la bara, numai ca orele de varf raman ore de varf, fara sa se intinda pe toata ziua. Apoi, cultura hypermarketurilor. Exista Carrefour, Metro, Selgros, Real, Kaufland, cateva magazine gen Unirea sau Cocor, mall-ul orasului (magazinul Tomis) si, in cel mai fain parc al orasului, este in constructie inca un monument al capitalismului, impotriva caruia s-a luptat cu ravna si cu spor, dar degeaba. Rivalitatile.

Constanta si Bucuresti se injura reciproc. Bucurestentii spun ca la Constanta sunt numai fitosi si manelari. Ceea ce este, partial, adevarat. Doar din decapotabilele care aluneca pe bulevardul Tomis (nu repede, ca altfel nu le mai remarca boboru`) n-o sa urle niciodata Metallica, iar lantul de la gatul proprietarului n-o sa atarne peste un tricou cu Dimmu. Iar blonda tot pe Tiriac Jr. o sa-l aduleze, asta daca nu ramane iar Mutu fara nevasta. Constantenii, in schimb, arunca praf in ochi bucurestenilor cu obiceiurile lor la volan, cu accentul lor, cu tot ce are mai urat orasul asta si poate fi aratat la televizor.

A spune totul despre Constanta intr-un articol este imposibil; ar trebui sa scriu o carte intreaga. Sunt mii de chestii de vazut acolo, mii de chestii de spus despre oameni, despre locuri, mii de cuvinte in care ar putea sa fie descris aerul sarat pe care il adulmec mai ceva ca un caine de vanatoare de cum pun piciorul acolo. Despre cum oamenii merg incet, fara sa se grabeasca sau sa se inghioneasca, sau stau in trafic fara sa injure sau sa claxoneze. Dar,  pe langa toate acestea, sa stiti: Constanta este orasul care exista indiferent de anotimp, numai ca vara isi pune o masca asemenea unui model care fara machiaj este doar o femeie. 

***

Restaurante faine:

On Plonge - in portul Tomis, midii excelente, La Scoica - cea mai mare pizza din oras, Beirut - restaurant libanez; mananci pana crapi, La protap - servesc diverse chestii flambate, mancare buna si decoruri... impresionante; ma refer aici si la uniformele ospataritelor, Irish Pub - pe malul marii, mancare buuuna, preturi mari, Papa Bun - pentru un souflaki minunat, Chinese Garden - chinese ca meniu, dar o sa mancati cu furculita.

Live Music:

Phoenix 1, La taclale, El Comandante, Rockoteca

O cafea sau un ceai plus muzica faina:

Doors, Phoenix 2, Vama (La taclale 2), Epava, Montana

Pentru clubberi:

Gossip, Oxford, Morgana, Deep