Locul saptamanii - gara Jilava

Cuprinsi de un dor subit de duca, stam cu gandul la trenuri si gari. In weekend am vrut sa evadam prin gara Jilava. N-am avut succes, e doar pentru trenurile de marfa. Care stateau si alea degeaba. De evadat, am evadat insa. Din Bucuresti, pentru ca gara Jilava e pe unde si-a intarcat Scaraotchi copiii, spre sfarsitul comunei Jilava, pe undeva pe soseaua de centura, spre Constanta. Cam pe aici.

Ca sa ajungi in gara Jilava, trebuie mai intai sa iti rupi masina pe Soseaua Giurgiului pana iesi din Bucuresti. Dupa ce intri in comuna, respiri usurat, si tu, si masina. Asfaltul revine la normal. La intersectia cu soseaua de centura o iei la stanga, pe soseaua Sabarului, treci pe langa Arhiva Nationala de Filme, unde probabil locuiesc stafii, dupa cum arata, si la prima troita de langa un camp pe care cresc pungi de plastic, faci iar stanga. Pe strada Garii. Jilava.

Te opresti strans direct in buza unei bodegi, de unde emana un miros lejer de menajerie. Ca la circ. Uite si gara:

Dupa ce ni s-a atras atentia sa nu fotografiem "dispozitivul de sine" (tardiv, din fericire), am aflat ca e doar pentru marfare. In afara de turnul de apa din 1935 (pe care s-au cocotat baietii de la towerspotting si ei spun ca are 6 etaje x 2,5 m), nu este nimic notabil in zona.

De pe pasarela se vede curtea unde a functionat odata Bumbacaria Romana, iar acum este "croitorie", in curtea careia ne-au atacat vreo 6 javre maidaneze, cu gradinita dupa ele. Am numarat in total vreo 12 pui. Foarte dragalasi. Pana or sa se faca mari si or sa se transforme in salbaticia aia in turme de coioti flamanzi.

Tot de pe pasarela ne-a atras atentia un mic convoi de masini rusesti de razboi, esuate de cine stie cate decenii sub rugina. N-am apucat sa facem 2-3 poze, cand a aparut un comerciant de etnie minoritara. Voia sa ne vanda rabla. Sau poate gara. Probabil si pe mama-sa, daca intrebam. N-am intrebat. L-am blocat in schimb cand i-am zis ca am vrea sa cumparam turnul de apa. :)