Locul saptamanii: cartierul bulgaro-catolic Dudesti-Cioplea

Daca renunti sa vezi Bucurestiul asa cum e el acum si incerci sa-ti imaginezi tot procesul de dezvoltare si de distrugere (credem noi) prin sistematizarile comunismului, o sa descoperi diverse comunitati si cartiere rase de pe harta capitalei. Acesta esti si cazul cartierului Dudesti-Cioplea, cartier intemeiat undeva pe la 1806 si distrus in 2 etape de sistematizari.

Fostul sat bulgaro-catolic se intinde acum de la targul de masini AutoVit pana la Mc'Donalds-ul de la Dristor. Urmele de istorie se vad in cartierele de pe Bd. Camil Ressu si din zona Ramnicu Sarat. Aici, in 1806, vine primul val de bulgari catolici. Bulgarii emigrati in Valahia se stabilesc in satele Slobosia, Flamanda si Cakanova din apropierea Dunarii.



Pe langa acestia, 16 familii vin cu bagajele in suburbiile Bucurestiului, 6 pe mosia unei manastiri de la Marcuta, situata la o ora de oras si alte 6 familii se stabilesc pe o mosie numita Mora, la distanta de 3 ore de oras. Ca in orice comunitate care incepe sa prinda radacini, oamenii simt nevoia unui lacas de cult, a unui loc care sa le dea sentimentul de "acasa". 

Asa apare o casa taraneasca, acoperita cu stuf, pe post de biserica unde se celebra Liturghia. Acest lacas este construit din initiativa Monseniorului Ferreri si este lasat in grija preotului Antonio Giordani. Francesco Ferreri era seful spiritual al nou-venitilor; el trebuia sa aiba grija de parohie si tot el incasa taxe anuale de la bulgari pe care le dadea mai departe ofiterilor rusi, cei care ii incredintasera acest sat intru organizare si administrare.



Denumirea satului este problematica pana si pentru cei care au studiat problema in profunzime. Cioplea, cel mai probabil, vine de la verbul "a ciopli"- coplja din bulgara sau copljiti din sarbo croata. Se presupune ca denumirea localitatii se trage de la indeletnicirea de baza a locuitorilor, aceea de cioplitori in piatra sau in lemn. O alta teorie este cea din Dictionarul Limbii Romanesti a lui Aug. Scriban: toponimul Cioplea are la origini sensul de Dracu, Scaraotchi si alte denumiri de genul.

A doua parte a numelui comunitatii are o explicatie mult mai simpla; Dudesti provine de la numele boierului pe mosia caruia s-au instalat bulgarii. Pamantul apartinea mosierului Dudescu care, din motive financiare (pentru ca petrecea prea mult la Paris), a trebuit sa-si vanda din proprietati (la 1810 erau mentionate 56 de case de tigani si romani pe mosia boierului), cateva dintre ele ajungand pe mana comunitaii in formare.


 

Bulgarii si-au parasit teritoriul si au inceput sa vina in numar mare in Valahia pe fondul razboiului ruso-turc si epidemiei de ciuma. Treptat, bulgarii dispersati in imprejurimile capitalei sunt chemati sa se aseze in acest sat. In noul context demografic, Monseniorul trimite o cerere superiorului sau de la Viena in care isi exprima dorinta de a construi o biserica pentru noua comunitate inchegata de-a lungul anilor (1806-1811).

Astfel, in 1812 apare si biserica Cioplea, lacas care inca poate fi gasit printre blocurile comuniste, pe Str. Ramnicu-Sarat. Dupa Pacea de la Bucuresti (16 mai 1812),  cativa bulgari se intorc in vechile lor sate; exista date care atesta ca locuitorii din satul Tedesc (Dudesti-Cioplea) nu-si parasesc noul cartier si raman sa se dezvolte in zona limitrofa a Bucurestiului.

 

La o plimbare prin fostul cartier, din vechiul sat nu o sa mai intalnim decat biserica Cioplea (cu modificarile de rigoare dupa reconstructia din 1937-1938), cimitirul si cateva case darapanate care au reusit sa scape furiei demolarii din epoca glorioasa.

In vizita matinala de astazi a acestui cartier, am aflat de la ghidul nostru cioplean ca in apropierea cimitirului era nea Alecu samantaru', ca pe Str. Murgului era salonul lui Broscaru', loc in care se intalneau cioplenii pentru nunti, botezuri si inmormantari si tot de la el am aflat ca preocuparea principala a cioplenilor era cultivarea plantelor, ei fiind cunoscuti sub denumirea de "zarzavagii".



Oriunde vezi un bloc acum (si crede-ne, sunt multe), trebui sa-ti imaginezi o casa mica, fara o logica arhitecturala anume, cu o curte mare cu multe plante. Cartierul, acum structurat pe niveluri si in regim de deal-vale, era candva un sat haotic, cu stradute intortocheate, curti mari, maidane pentru fotbal si parcuri.

Ne-am bucurat sa vedem cateva urme din trecut in acest cartier de blocuri: vreo 3 case care au scapat si care ne-au ajutat sa ne imaginam mai usor cum era viata in Dudesti Cioplea. Am vazut si blocurile de 4 etaje construite dupa primul rand de demolari si ne-au umbrit si cele inalte din cel de-al doilea val.



Cimitirul Cioplea, un alt loc de referinta in acest cartier, pare pus sus in deal, pazit de blocurile care il inconjoara. De pe pietrele funerare poti remarca nume specifice ale acestei comunitati: Banciu, Ciamur, Slave,Ciopolan, Ambrozie si alte asemenea. Un aspect simpatic despre ciopleni este ca ei se cunosteau si se recunoasteau dupa porecle si nu dupa numele de familie.

Multe dintre aceste porecle le-au ramas locuitorilor chiar si dupa ce au fost mutati in blocurile mari de caramida. Numele de cod veneau fie de la un precursor important al familiei (a lu' Pacute- de la Pacu, a lu' Bonute- de la Bonaventura), fie de la meseriile practicate (Ciobanu, Gaidar- care canta la cimpoi), fie de la locul de origine (Brailenau, Trancioveanu) sau de la o trasatura caracteristica a familiei (Chiaburute- desemna o familie bogata).



Oamenii din acest cartier au fost mutati in blocuri gri, le-au fost luate curtile ingrijite in care cresteau zarzavaturi pe care le duceau apoi in piata pentru mici negoturi si, prin aceste actiuni fortate, multi dintre ei si-au pierdut putin din identitatea culturala.

Chiar si asa, odata ce vii in zona fostului cartier, sigur o sa auzi discutii intr-un dialect bulgaresc si sigur o sa gasesti oameni privind nostalgic la un bloc si amintindu-si ca, nu demult, acolo era casa lor, cu gospodaria lor si ca acolo era candva nucleul vietii de cioplean.

Toate pozele din cartier aici.

Poti vedea unde era situat acest sat bulgaro-catolic aici.

Sursa: "Cioplea, doua veacuri de istorie". Monografii. Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice, Bucuresti. Danut Dobos, coordonator.
Sursa 2: Interviu cu un cioplean