Locul saptamanii: Uniunea Arhitectilor din Romania (Casa Paucescu)
Cand eram pustoaica mergeam saptamanal in vizita pe Strada Boteanu nr 3A. Treceam pe langa Casa Paucescu, pe atunci doar o ruina plina de moloz in care locuiau aurolaci. Cu timpul s-a demolat atat de tare, incat nici macar aurolaci nu mai adapostea, dar adapostea in continuare moloz, gunoaie si servea de WC public trecatorilor curajosi.
Casa a stat asa cam unsprezece ani si cand credeam ca va fi renovata, Uniunea Arhitectilor din Romania (UAR) a ingropat-o iremediabil sub o cladire disproportionata din sticla si otel.
foto: placa explicativa de la intrarea in UAR
Daca inainte casa facea o nota discordanta interesanta cu restul arhitecturii Pietei Palatului, acum nota respectiva s-a transformat intr-o nota grotesca. Ceea ce este mai grav e ca oamenii care au coneput cladirea in acest fel sunt arhitecti.
foto: fosta Casa Paucescu, vedere dinspre Palatul Regal
Pana la distrugerea completa a casei, ea a avut un destin aparte.
Casa Paucescu, asa cum ii spune si numele a apartinut unui anume Grigore Paucescu, om politic si avocat, ministru si membru al Partidului Conservator in a doua jumatate a secolului al 19-lea.
Casa si-a construit-o in Piata Palatului dintr-un motiv foarte simplu – acolo era centrul politic al orasului, acolo se faceau si desfaceau intrigile curtii, iar Paucescu nu putea lipsi. Casa lui a devenit locul de intalnire al elitei intelectuale a sfarsitului de secol: Caragiale, Eminescu, Vlahuta, Delavrancea sunt prezenti in salonul literar al lui Grigore Paucescu.
foto: casa Paucescu, a doua jumatate a sec al-XIX-lea
Caragiale il descrie ca pe un om impartial a carui judecata nu putea fi partinitoare, un om care nu scria literatura si tocmai de aceea putea sa judece cu mare finete operele altora.
Legatia Austro-Ungara
Dupa moartea lui Grigore Paucescu in 1897 casa a fost pentru scurta vreme sediul legatiei Austro-Ungare. Strada Vamii pe care se afla casa, s-a transformat in Strada Viena.
Fundatia Regala
Fundatia, a carei constructie a inceput in 1891, este inaugurata la 14 martie 1895 sub denumirea aleasa de rege Fundatia Universitara Carol I. Curand, pe la 1900, Fundatia era deja neincapatoare pentru toti studentii care doreau sa studieze aici, iar directorul Alexandru Tzigara-Samurcas ia hotararea sa extinda cladirea cu inca o aripa.
foto: placa memoriala, corp Fundatia Universitara Carol I
Regele Carol I a cumparat o partea din Casele Paucescu de la vaduva acestuia si le va demola pentru a face loc noii cladiri a Fundatiei.
Noua cladire construita dupa planurile lui Paul Gottereau pune in umbra totala Casa Paucescu, adusa la dimensiuni modeste.
foto: sediul UAR vazut din Strada Boteanu
Dupa 1947
Ironia sortii face ca dupa 1947, Directia V a Securitatii sa se instaleze chiar in casa Paucescu. Nimeni nu stie exact ce se intampla in casa respectiva, exista chiar zvonuri ca acolo ar fi fost un atelir de argintarie. Cand s-a tras asupra casei in decembrie 1989 s-au gasit foarte multe obiecte de argint, unele dintre ele recuperate chiar de persoana pe care eu o vizitam in adolescenta mea pe Strada Boteanu, in apropierea casei Paucescu.
Dupa 1989
In decembrie 1989, Casa Paucescu si Fundatia Regala au cazut prada tirurilor de artilerie si focului, dar dintre cele doua Casa Paucescu a fost mai putin norocoasa. Nu a fost renovata timp de peste 10 ani, fiind lasata ca un „suvenir” al revolutiei.
foto: detaliu UAR
Astazi zidurile care au ramas in picioare adapostesc sediul UAR si se gasesc la intersectia strazilor Boteanu cu Dem. Dobrescu, oferind un spectacol trist despre cum stim sa ne conservam trecutul.
Bibliografie:
Nicolae Iorga Istoria Bucureştilor Editura Vremea, 2008
Adrian Majuru, Bucuresti povestea unei geografii umane, ICR, 2008
Casa a stat asa cam unsprezece ani si cand credeam ca va fi renovata, Uniunea Arhitectilor din Romania (UAR) a ingropat-o iremediabil sub o cladire disproportionata din sticla si otel.
foto: placa explicativa de la intrarea in UAR
Daca inainte casa facea o nota discordanta interesanta cu restul arhitecturii Pietei Palatului, acum nota respectiva s-a transformat intr-o nota grotesca. Ceea ce este mai grav e ca oamenii care au coneput cladirea in acest fel sunt arhitecti.
foto: fosta Casa Paucescu, vedere dinspre Palatul Regal
Pana la distrugerea completa a casei, ea a avut un destin aparte.
Casa Paucescu, asa cum ii spune si numele a apartinut unui anume Grigore Paucescu, om politic si avocat, ministru si membru al Partidului Conservator in a doua jumatate a secolului al 19-lea.
Casa si-a construit-o in Piata Palatului dintr-un motiv foarte simplu – acolo era centrul politic al orasului, acolo se faceau si desfaceau intrigile curtii, iar Paucescu nu putea lipsi. Casa lui a devenit locul de intalnire al elitei intelectuale a sfarsitului de secol: Caragiale, Eminescu, Vlahuta, Delavrancea sunt prezenti in salonul literar al lui Grigore Paucescu.
foto: casa Paucescu, a doua jumatate a sec al-XIX-lea
Caragiale il descrie ca pe un om impartial a carui judecata nu putea fi partinitoare, un om care nu scria literatura si tocmai de aceea putea sa judece cu mare finete operele altora.
Legatia Austro-Ungara
Dupa moartea lui Grigore Paucescu in 1897 casa a fost pentru scurta vreme sediul legatiei Austro-Ungare. Strada Vamii pe care se afla casa, s-a transformat in Strada Viena.
Fundatia Regala
Fundatia, a carei constructie a inceput in 1891, este inaugurata la 14 martie 1895 sub denumirea aleasa de rege Fundatia Universitara Carol I. Curand, pe la 1900, Fundatia era deja neincapatoare pentru toti studentii care doreau sa studieze aici, iar directorul Alexandru Tzigara-Samurcas ia hotararea sa extinda cladirea cu inca o aripa.
foto: placa memoriala, corp Fundatia Universitara Carol I
Regele Carol I a cumparat o partea din Casele Paucescu de la vaduva acestuia si le va demola pentru a face loc noii cladiri a Fundatiei.
Noua cladire construita dupa planurile lui Paul Gottereau pune in umbra totala Casa Paucescu, adusa la dimensiuni modeste.
foto: sediul UAR vazut din Strada Boteanu
Dupa 1947
Ironia sortii face ca dupa 1947, Directia V a Securitatii sa se instaleze chiar in casa Paucescu. Nimeni nu stie exact ce se intampla in casa respectiva, exista chiar zvonuri ca acolo ar fi fost un atelir de argintarie. Cand s-a tras asupra casei in decembrie 1989 s-au gasit foarte multe obiecte de argint, unele dintre ele recuperate chiar de persoana pe care eu o vizitam in adolescenta mea pe Strada Boteanu, in apropierea casei Paucescu.
Dupa 1989
In decembrie 1989, Casa Paucescu si Fundatia Regala au cazut prada tirurilor de artilerie si focului, dar dintre cele doua Casa Paucescu a fost mai putin norocoasa. Nu a fost renovata timp de peste 10 ani, fiind lasata ca un „suvenir” al revolutiei.
foto: detaliu UAR
Astazi zidurile care au ramas in picioare adapostesc sediul UAR si se gasesc la intersectia strazilor Boteanu cu Dem. Dobrescu, oferind un spectacol trist despre cum stim sa ne conservam trecutul.
Bibliografie:
Nicolae Iorga Istoria Bucureştilor Editura Vremea, 2008
Adrian Majuru, Bucuresti povestea unei geografii umane, ICR, 2008
© Copyright Metropotam 2006-2012.
Citeste si:
Cum ar schimba Metropotam Piata Revolutiei
Ca in orice proiect de remodelare, si in utopia noastra de refacere a Pietei Revolutiei trebuie avute in vedere mai multe aspecte si impacate toate orgoliile si dorintele, legate de...
Bucurestiul in 2009 - ce-am vazut, ce ne-a placut... si ce ne-a enervat rau de tot
Animalul urban e in perioada de bilant. A trecut in revista deja activitatea de shopping , calendarul evenimentelor anului trecut, a bifat toate restaurantele , cluburile si barurile anului trecut,...
Descopera Calea Victoriei - expeditie culturala
Asa cum ne-a obisnuit deja, Fundatia Calea Victoriei ne pregateste un nou periplu prin Bucurestiul vechi, sambata, 25 aprilie, ora 10.30. Expeditia culturala are ca scop descoperirea caselor...
Bucurestiul vechi si expeditiile culturale prin oras cu Fundatia Calea Victoriei
O metoda foarte buna de a iesi din rutina drumurilor zilnice este sa schimbi des traseul. Daca, pe langa asta, reusesti sa te uiti in jur cu ochiul curios si...
Fuel the city
#1. Comentariu nou
silvia T. nu ar fi trebuit sa scrii si despre autorii actualei cladiri? nu despre asta este vorba in articol? teleme ti le-ai facut doar din manualul de istoria arhitecturii?
#2. trist dar adevarat
pacat ... pare pacat, dar se pare ca noi romanii nu ne mai pricem sa construim ceva frumos ci doar mastodonti de otel si sticla. Daca ne uitam peste piata in locul teatrului ... ... ( nu ii mai tin minte numele scuze) a aparut o noua cladire " frumoasa" de 15 nivele desi in zona inaltimea maxima este de 10. Dar daca se construiesc office building fara parcare intr-o zona deja sufocata de trafi trebuie sa fim de acord .
#3. Trist?
Mie nu mi se pare "trista" alaturarea de vechi si nou, din contra.
Din cladire mai ramasese o parte din fatada, deci cum ar fi trebuit conservata? Recladita? Autorii proiectului cred ca au avut o idee inspirata de a "conserva" ce-a mai ramas din ea.
#4. da
Deci arhitectura acestei cladiri m-i se pare absolut geniala... combinatia vechi-nou e ceea ce trebuia acelui spatiu... se potriveste perfect...sa nu uitam ca aceasta cladire a fost restaurata,si a fost pastrat ce se mai putea pastra.Consider o idee inspirata pentru ca daca nu s-ar fi facut acest lucru probabil acum cladirea era o ruina,se ajungea la daramarea cladirii si reconstructia unei cladiri comerciale. Bv celor care au gandit acest proiect
#5. Rusinos articolul...
Sunt tare curios care sunt realizarile in materie de arhitectura ale doamnei Silvia T.
Un articol in acelasi dulce stil romanesc, devenit clasic...in care nu stim decat sa comentam, fara a fi capabili sa propunem o solutie fiabila. In locul dansei, mi-as cere scuze pentru critica nefavorabila, nefunamentata si lipsita de personalitate adusa unuia dintre cele mai reusite proiecte din arhitectura romaneasca de dupa 89'...
#6. Noi nu gandim-Noi scrim!
Cred ca asta este (sau ar trebui sa fie) motto-ul vostru, al autorilor cu vocabular si cultura de fufe si cocalari de la Metropotam!
Si-mi pare rau ca sunt brutal. E trist sa vezi tineri perorand pe teme cu care nu au nimic in comun la coltul strazii sau pe blogul lor. Cand insa abereaza rusinos si pe un ton hotarat in mod organizat, din ipostaza de formator de opinie si "specialist", atunic e revoltattor!
Imi pare rau de proiectul metropotamului, atat de promitator dar adus in derizoriu de o sleahta de semidocti badarani!
Casa Paucescu este o problema care depaseste clar nivelul strazii, deci nu are ce cauta aici, unde nivelul reportajelor e mai degraba "de canal".
Nu punctul de vedere (atitudinea "imi place/nu-mi place" e dreptul si la indemana oricui) ci tonul, limbajul si argumentele folosite sunt strigatoare la cer!
Va doresc viata fara griji, distinsa Silvia T.
Si ma bucur ca nu imi intelegeti comentariul!
#7. nu numai ca esti brutal...
...insa vorbesti prostii si nu esti cu nimic mai bun decat ceea ce acuzi.
E drept, ai putea sa fii badaran, cum de fapt esti, sau ai putea sa fii constructiv si sa aduci mai multa substanta subiectului. Chiar daca pari, repet - pari, mai pe subiect, atitudinea ta de "problema depaseste nivelul strazii" este fix la nivelul strazii din Romania in care traim. Iar despre argumente, nu ne permitem sa le combatem, vorbele de mahala nu merita un raspuns la subiect.
#8. multumesc pentru poze
aveam nevoie de cateva poze cu detalii... multumesc.. si pentru informatiile istorice asemenea. in schimb afirmatiile si critica sunt inutile, nefondate si perfect ignorabile.
#9. Sunt de acord
... cu grotescul acestei cladiri. Imi plac in general imbinarile dintre nou si vechi, insa acolo unde e cazul si cu bun gust. Cladirea de acum nu are ce cauta acolo. Este evidenta nepotrivirea ei, desi arhitectii, in principiu, au avut o idee buna.
Iar cum in Romania nimic nu se face dupa lege, ci dupa ochi, pofte si portofel, am ajuns sa avem intr-o zona joasa de case vechi cu o medie de 4 etaje pe cladire un turn de sticla BCR, avem acest sediu al arhitectilor unde nu ar trebui sa fie decat case restaurate si mai sunt muuulte alte exemple, dar ce mai conteaza...
De obicei sunteti critici fara temei, voi cei de la Metropotam, dar acum nu va pot contrazice.