Locul saptamanii - Strada Mantuleasa
Chiar daca nu faci imediat legatura cu nuvela lui Mircea Eliade care ii
poarta numele, cand spui Strada Mantuleasa iti dai seama ca are o sonoritate
aparte. Man-tu-lea-sa....
Te gandesti eventual la mantuire, sau, daca nu mergi atat de departe, la o femeie care cunoaste leacuri de demult, sta in balconul ei plin de flori, bea cafea si ghiceste in carti. De fapt, numele vine de la boierul Mantu, proprietarul de demult al locurilor.
La intrarea dinspre La Scena te intampina billboardul lui Jan Kotik, parte din proiectul artistic "Billboard in Bucuresti".
O coincidenta frumoasa (sau poate voita...) face ca el sa se afle la intersectia strazii Mantuleasa cu strada Zborului.
La scoala de pe Strada Mantuleasa si-a petrecut Mircea Eliade cativa din anii copilariei. Scoala a fost evocata atat in Memoriile scriitorului, cat si in nuvela "Pe strada Mantuleasa", al carei personaj principal este chiar directorul scolii.
Din pacate, autoritatile au considerat scoala mult prea putin importanta pentru sanatatea arhitecturala a urbei, asa ca au daramat-o fara comentarii. Desi, intr-adevar, oare un francez venit in vizita in Romania sau un american pasionat de istoria religiilor nu ar fi fascinati de locul unde a invatat Eliade?
Pe Mantuleasa e surprinzator ca, desi "progresul" se vede in magazinele, terasele, benzinaria, cladirea de birouri care au rasarit acolo, strada isi pastreaza aerul linistit si vechi, dat de eleganta blocurilor, de micile detalii cum ar fi finisajele, florile de la balcon, usile masive.
Strada are un aer discret si delicat, de lume care isi accepta resemnata disparitia lenta. Blocurile sugereaza eleganta de acum jumatate de secol, dar multe dintre ele au zidurile scorojite, bucati rupte din balcoane si nu au mai vazut vopsea de foarte mult timp.
Mircea Eliade o vedea misterioasa, undeva la limita dintre fantastic si realitate. Noi o vedem trista, rupta intre farmecul interbelic, modernizare si nepasare.
Mantuleasa nu e o strada mare, intortocheata. Din contra, daca te grabesti sa ajungi de la Piata Latina la o bere in La Scena, drumul nu poate sa-ti ia mai mult de 10 minute. In schimb, daca te opresti sa vezi inscriptiile galbejite de pe cate un zid, sa admiri o mica gradina suspendata, sa intri in curtea bisericii, sa te asezi la umbra celor cativa castani ramasi sau vorbesti cu batranii de acolo.
Biserica de pe Strada Mantuleasa nu e mare. Aflam ca este veche, din 1732, dar ca a ajuns in paragina si a fost restaurata intre 1926 si 1930.
Pentru ca, dincolo de populatia "obisnuita" a Bucurestiului, pe strada Mantuleasa mai gasesti oameni desprinsi parca din alt secol. Doamne imbracate in rochii lungi, cu margele mari si colorate la gat, cu inele de argint cu pietre sau domni cu baston si umbrela neagra, care se plimba agale.
Am intrat acum ceva timp in apartamentul unei doamne dintr-un bloc de pe strada Mantuleasa. Arata ca si cand ultimii cinzeci de ani nu au existat pentru ea. Era plin de carti, multe vechi, straine, imbracate in piele, mobila din lemn masiv, decoratiuni discrete, totul invaluit intr-un miros dulce. M-a servit cu dulceata. :)
Pe Mantuleasa gasim si cateva terase. Se poate manca la Xanadu, se poate bea un suc la Angelique sau la Hook .
Pe strada Mantuleasa e frumos sa te plimbi dupa amiaza. Literat din fire, te gandesti la povestile lui Eliade, ca fotograf o sa-ti placa umbrele, arhitectural te gandesti ce-ai face cu cladirile daca ai avea putere de decizie. Poate vrei sa mananci ceva la Xanadu. Poate te fascineaza urmele vechi, dar poate te enerveaza ca multe dintre ele sunt in paragina. Pana la urma, depinde ce vezi si cum.
Te gandesti eventual la mantuire, sau, daca nu mergi atat de departe, la o femeie care cunoaste leacuri de demult, sta in balconul ei plin de flori, bea cafea si ghiceste in carti. De fapt, numele vine de la boierul Mantu, proprietarul de demult al locurilor.
La intrarea dinspre La Scena te intampina billboardul lui Jan Kotik, parte din proiectul artistic "Billboard in Bucuresti".
O coincidenta frumoasa (sau poate voita...) face ca el sa se afle la intersectia strazii Mantuleasa cu strada Zborului.
La scoala de pe Strada Mantuleasa si-a petrecut Mircea Eliade cativa din anii copilariei. Scoala a fost evocata atat in Memoriile scriitorului, cat si in nuvela "Pe strada Mantuleasa", al carei personaj principal este chiar directorul scolii.
Din pacate, autoritatile au considerat scoala mult prea putin importanta pentru sanatatea arhitecturala a urbei, asa ca au daramat-o fara comentarii. Desi, intr-adevar, oare un francez venit in vizita in Romania sau un american pasionat de istoria religiilor nu ar fi fascinati de locul unde a invatat Eliade?
Pe Mantuleasa e surprinzator ca, desi "progresul" se vede in magazinele, terasele, benzinaria, cladirea de birouri care au rasarit acolo, strada isi pastreaza aerul linistit si vechi, dat de eleganta blocurilor, de micile detalii cum ar fi finisajele, florile de la balcon, usile masive.
Strada are un aer discret si delicat, de lume care isi accepta resemnata disparitia lenta. Blocurile sugereaza eleganta de acum jumatate de secol, dar multe dintre ele au zidurile scorojite, bucati rupte din balcoane si nu au mai vazut vopsea de foarte mult timp.
Mircea Eliade o vedea misterioasa, undeva la limita dintre fantastic si realitate. Noi o vedem trista, rupta intre farmecul interbelic, modernizare si nepasare.
Mantuleasa nu e o strada mare, intortocheata. Din contra, daca te grabesti sa ajungi de la Piata Latina la o bere in La Scena, drumul nu poate sa-ti ia mai mult de 10 minute. In schimb, daca te opresti sa vezi inscriptiile galbejite de pe cate un zid, sa admiri o mica gradina suspendata, sa intri in curtea bisericii, sa te asezi la umbra celor cativa castani ramasi sau vorbesti cu batranii de acolo.
Biserica de pe Strada Mantuleasa nu e mare. Aflam ca este veche, din 1732, dar ca a ajuns in paragina si a fost restaurata intre 1926 si 1930.
Pentru ca, dincolo de populatia "obisnuita" a Bucurestiului, pe strada Mantuleasa mai gasesti oameni desprinsi parca din alt secol. Doamne imbracate in rochii lungi, cu margele mari si colorate la gat, cu inele de argint cu pietre sau domni cu baston si umbrela neagra, care se plimba agale.
Am intrat acum ceva timp in apartamentul unei doamne dintr-un bloc de pe strada Mantuleasa. Arata ca si cand ultimii cinzeci de ani nu au existat pentru ea. Era plin de carti, multe vechi, straine, imbracate in piele, mobila din lemn masiv, decoratiuni discrete, totul invaluit intr-un miros dulce. M-a servit cu dulceata. :)
Pe Mantuleasa gasim si cateva terase. Se poate manca la Xanadu, se poate bea un suc la Angelique sau la Hook .
Pe strada Mantuleasa e frumos sa te plimbi dupa amiaza. Literat din fire, te gandesti la povestile lui Eliade, ca fotograf o sa-ti placa umbrele, arhitectural te gandesti ce-ai face cu cladirile daca ai avea putere de decizie. Poate vrei sa mananci ceva la Xanadu. Poate te fascineaza urmele vechi, dar poate te enerveaza ca multe dintre ele sunt in paragina. Pana la urma, depinde ce vezi si cum.
© Copyright Metropotam 2006-2012.
Citeste si:
Restaurantul saptamanii - Xanadu
Pe strada Mantuleasa la numarul 40 (Calea Mosilor, inainte de parcul Izvorul Rece) (s-a mutat - vezi adresele noi aici ) se afla o oaza de liniste: restaurantul...
Scrabble
Litera cade, sensul (probabil) ramane... :) Lucru clar: e nevoie de aprobare. Dar, bineinteles, fiecare citeste/intelege ce vrea. :) Pe Mantuleasa...
Bar: Chidi Cafe, Africa man
Metropotamul a facut de curand o calatorie pe un continent indepartat, Africa. Spre bucuria lui, a decoperit ca lumea africana nu e atat de departe pe cat credea si a...
Pe scurt - marti, 23 iunie
"Cainii rosii" vor ramane fara antrenor . Mircea Rednic nu mai vrea sa se intoarca pe banca tehnica a echipei Dinamo, pentru ca jucatorii nu i-au acceptat conditiile impuse. ...
Bar: Hook
La Hook , piratul sau nu, nu te duci singur ca sunt sanse sa te ia pe sus. Mai bine iti iei un grup de prieteni cu tine si il...
#1. New comment
sau noaptea cand te alearga cainii si tiganii