Locul saptamanii: Palatul Ministerului de Interne, fostul Senat, fostul C.C.

sursa foto aeriana: harta monumentelor istorice

Istoria palatului incepe in 1912, desi va ramane in stadiu de proiect vreo 20 de ani - odata cu marirea aparatului Ministerului de Interne, ministrul de la acea vreme, Alexandru Marghiloman, cerea un raport al capacitatii necesare unui sediu care sa cuprinda Administratia Centrala, Inspectoratul General al Jandarmeriei Rurale, Consiliul Administrativ Permanent, Directiile Generale ale Serviciului Sanitar si Inchisorilor.

15 ani mai tarziu (1927) ministrul Octavian Goga desemna pe arhitectii Horia si Lucia Creanga sa se ocupe de planurile cladirii.

Peste inca 11 ani (1938) se dadea un decret regal de autorizare a constructiei si desemnare a unui alt arhitect, in persoana lui Paul Smarandescu, care urma sa isi faca documentarea la Berlin si Bratislava. In 1939 Ministerul de Interne depunea in sfarsit la Casa de Depuneri suma de 20.690.000 de lei pentru teren si constructie.


pe placuta de marmura de langa intrare (ne-fotografiabila, natural, unde va credeti?) astazi scrie ca din aceasta cladire a fugit cu elicopterul familia Ceausescu



Lucrarile au stagnat din cauza razboiului, iar palatul a fost terminat (sub coordonarea inginerului Emil Prager) si dat in folosinta Ministerului in 1950, urmand ca din 1958 sa treaca sub obladuirea regimului, adapostind Comitetul Central al partidului comunist.

Dupa Revolutie a devenit sediul Senatului, iar din martie 2006 Ministerul Administratiei si Internelor s-a mutat inapoi in cladirea construita special in acest scop, in corpul central. In corpurile laterale se afla sediile Ministerului Sanatatii (dreapta) si Muncii (stanga).

De la infamul balcon de deasupra intrarii si-a tinut Ceausescu ultimul discurs, pe 21 decembrie, pe cand incerca sa aplaneze zvonul agitatiei de la Timisoara si sa potoleasca populatia, promitandu-i majorarea retributiei minime de la 2000 la 2200 lei, prime de maternitate, marirea alocatiilor pentru copii si a pensiilor.

Se spune - si probabil este mai mult de jumatate adevarat - ca pe sub Piata Revolutiei exista tuneluri de comunicare intre Minister si Palatul Regal, parte din marea retea de catacombe necunoscute dar mult visate ale Bucurestiului.

Citeste si legende urbane despre catacombe - partea I si partea a II-a.



Suplimentar:
Arhiva MAI cu buletine informative din 2006, cu ocazia mutarii in noul sediu
Modelul 3D al palatului la sketchup google