Locul saptamanii - Palatul Ministerului Agriculturii

Una dintre putinele cladiri din Bucuresti in care functioneaza de la inceput si pana astazi aceeasi institutie - Palatul Ministerului Agriculturii - a fost inaugurata in 1895, in acelasi an cu Palatul de Justitie, amandoua construite in stilul renasterii franceze din timpul lui Ludovic al XIII-lea. Arhitectul Palatului Ministerului Agriculturii si Domeniilor, cum se numea atunci, a fost Louis Pierre Blanc, autor si al Palatului Facultatii de Medicina din Bucuresti.



Este o cladire in forma de U, cu doua corpuri simetrice, dispuse in jurul unei curti de onoare. Corpul central are un frontispiciu cu o friza cu basoreliefuri si ceas sub o cupola impunatoare, care este si ea in spiritul restului acoperisurilor din "marea intersectie" a principalului nod rutier al orasului - Piata Universitatii.

Sub acoperisul Ministerului erau adunate la acea vreme -conform legii din 1883- un numar de alte institutii:
- Administratia Domeniilor Statului, care pana atunci tinuse de Ministerul de Finante,
- Diviziunea de Agricultura si Comert, care apartinea de Ministerul Lucrarilor Publice si
- Oficiul Central de Statistica, ce tinuse pana atunci de Ministerul de Finante

De la legea din 1883 organizarea Ministerului a mai suferit modificari in deceniile urmatoare. Pana atunci, agricultura era in subordinea Ministerului Lucrarilor Publice. In 1883 s-a infiintat Ministerul de Agricultura, Industrie, Comert si Domenii, care a fost mutat in 1895 in noul palat, iar in 1908 a fost scindat, luand nastere Ministerul de Agricultura si Domenii si, separat, Ministerul Industriei si Comertului. (mai multe in lucrarea Criza dreptului in Romania la 1907, de Emil Cernea).



Cladirea, in care Ministerul Agriculturii "locuieste" de peste un secol, a fost revendicata in 2006 de o descendenta a familiei Sutu, in cadrul unei actiuni numita de presa vremii fie "Afacerea Sutu", fie "Revendicarea secolului".

Alexandra Sutu, in varsta de aproape 90 de ani si imobilizata la acea vreme in pat, a fost reprezentata la Bucuresti de o armata de avocati care au fluturat monografia "Livre d’or de la famille Soutzo" de Alexandre Negresco-Soutzo (aparuta la Paris in 2005), iar pretentiile (in valoare de miliarde de euro) se ridicau asupra aproape unei treimi din teritoriul Romaniei, iar din Bucuresti asupra unor cladiri si palate cum ar fi: Banca Nationala a Romaniei, Palatul CEC, Ministerul Agriculturii, Politia Capitalei, Facultatea de Medicina si Farmacie, Palatul Sutu si altele.

Afacerea pare sa fi fost mai complicata decat visele unei octogenare de a-si recapata o avere pierduta prin ceata ultimei jumatati de secol, pentru ca a implicat numelei unei doamne avocat cu reputatie nu prea luminoasa, asociata cu diverse dosare cu cantec, doamna (Carmen Pastin pe numele sau) despre care citim ca a fost exclusa din Baroul Bucuresti in 1995 si a fost suspendata pana si de OTV.

Despre afacerea Sutu puteti citi extrem de multe detalii in presa vremii:
- Revendicarea secolului
- Alo, primaria? Sunt eu, Sutu
- Interviu cu Alexandra Sutu
- Harta marilor retrocedari