Locul saptamanii - Hanul lui Manuc

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Hanul lui Manuc a fost un loc pitoresc, din care a ramas amintirea. Oricat de placut ar suna cuvantul han, si oricate conotatii ar avea, fie ele haiducesti, de drum, de popas, de Sadoveanu, foc, claca, povesti, nechezat de cai, miros de fan, ceea ce a ramas din Hanul lui Manuc este un hotel prafuit cu pretentii rustice si o terasa rustica cu pretentii de restaurant.

Inainte sa va mai stricam imaginea de poveste cu realitatea cruda, sa va povestim cate ceva despre ce a fost odata hanul.

Cladirea va implini anul viitor 200 de ani, a fost construita pe terenul apartinand fostei Curti Domnesti la inceputul secolului 19 de catre Manuc Mirzaian, negustor armean, dragoman si bei al Moldovei. Manuc Bei era uns cu multe alifii negustoresti, se spunea despre el ca era francmason, ca avea multe afaceri si a fost chiar acuzat de Inalta Poarta Otomana ca a furat milioane de galbeni din visterie.

Hanul trece din proprietar in proprietar, fara a fi prea ingrijit, astfel incat, dupa cutremurul din 1838 ajunge intr-o stare destul de precara, iar un calator de pe la 1860 scrie despre el "Oamenii cu nervii delicaţi, cu pielea subţire, vor face bine să nu intre în acest han, dar curioşii, doritorii de a cunoaşte trecutul, vor avea ce să vadă. S-a păstrat neatinsă prima sa fizionomie, întunecată din nenorocire de necurăţenie. Am putea zice că e un palat de lemn; ar merita să fie restaurat, ceea ce nu ar costa prea mult, şi să i se dea o destinaţie mai bună." (citat si foto de pe wikipedia)
 

han

In a doua jumatate a secolului 19 ajunge in posesia lui Lambru Vasilescu, este reparat si transformat in Hotel Dacia (Grand Hotel de la Dacie), care incepe sa fie centru monden pentru balurile vremii, pentru spectacole de teatru si pentru baluri mascate. Pe langa inalta societate pe care o gazduia dupa ce isi pierduse rolul de han, a fost si martorul unor evenimente istorice importante: acolo s-au purtat negocierile care au dus la incheierea pacii din razboiul ruso-turc din 1812 si a fost locul unde s-au dus discutiile premergatoare intrarii Romaniei in primul razboi mondial.

Restaurat ultima oara la inceputul anilor '90, hanul si-a pastrat arhitectura stil brancovenesc, cu cele doua etaje, cu arcadele mari, ornamentate, de lemn, si terasele care inconjoara curtea interioara. Dupa ce treci prin mica piata darapanata de langa ruinele Curtii Vechi, intrarea in han iti da o impresie destul de ospitaliera, de spatiu protejat. Vara, curtea interioara plina de verdeata se aseaza sub umbrele, si restaurantele se muta afara, pe terasele de la etaj. Nu pierdeti ocazia sa mergeti in crama (amenajata intr-un fost tunel) si in salonul Voievodal, folosit acum pentru protocol.

Daca reusiti sa vedeti in Hanul lui Manuc si altceva decat un restaurant traditional romanesc abundand in ornamentatii rustice, si o terasa de vara cu servicii care lasa de dorit, poate o sa reusiti sa va transpuneti imaginatia doua secole in urma si in loc de muzica moderna o sa auziti un tropot de cai in departare si o sa va inchipuiti ca mirosul de la bucatarie vine poate de la vreun purcel la protap sau de la vreun berbecut pe jar. Daca nu reusiti... o sa fiti cam dezamagiti.





Nici un comentariu inca

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera