Locul saptamanii: Facultatea de Litere

De cateva luni bune, Facultatea de Litere este incognito, sub panzele murdare care ascund reparatii interminabile, zgomote nesuferite si muncitori badarani. Cu toate acestea, Facultatea de Litere este un reper esential din peisajul alert al Bucurestiului. Un spatiu reprezentativ pentru cultura urbana, Literele se afla fix in buricul targului ( Str. Edgar Quinet, nr. 5-7), langa cel mai obisnuit loc de intalnire - fantana din Piata Universitatii.

Facultatea umanista e un loc al traditiei - practic istoria facultatii coincide cu istoria invatamantului superior modern. In 1864 regele Carol I o include in noua structura academica sub numele de Facultatea de Litere si Filosofie si era formata din trei mari sectii: Filologie (care s-a impartit apoi in moderna si clasica), Filosofie si Istorie. Printre marii profesori care au predat si au facut cercetari stiintifice in cadrul facultatii se numara Titu Maiorescu, Iorgu Iordan, George Calinescu, Tudor Vianu, Zoe Dumitrescu-Buusulenga, Nicolae Iorga sau Vasile Parvan.

Daca nu iti spun mai nimic numele astea, haide sa aruncam o privire la numele mari de astazi de la catedrele facultatii, personalitati importante pe care le poti intalni oricand pe coridoare si intreba orice: Mircea Cartarescu, Simona Popescu, Ion Manolescu, Ioana Parvulescu, Liviu Papadima si Mircea Vasilescu.

Daca in primul an de la infiintare erau doar 22 de studenti inscrisi, acum sunt peste 2500 de studenti inscrisi la cursuri de zi si la distanta, la admitere se inghesuie destul de multi elevi, ceea ce ma face sa cred ca prejudecatile despre lipsa de perspectiva dupa absolvire sunt nefondate. La urma urmei, depinde foarte mult si de cat de mult iti dai interesul si de cat de autodidact alegi sa fii.

Facultatea de Litere ar putea foarte bine sa figureze si la rubrica " antilocul saptamanii". Proiectul de renovare se misca domol, baile sunt ceva de groaza, e mereu curent pe sali, sala de lectura este inchisa si de la subsol vine un "adorabil" miros de mancare. Dar in final Literele este un loc we all love to hate, in care decorul post-comunist, liftul devenit o piesa antica, scrijeliturile de pe usi sau de pe banci, aglomeratia din pauze creeaza un placut sentiment de nostalgie. Si mai mult, eforturile conducerii nu sunt chiar in zadar - amfiteatrele arata mai bine si multe sali sunt dotate cu videoproiector si calculatoare.    

Literele sunt privite uneori si cu ironie, ca o fabrica de profesoare de romana. Intr-adevar, peisajul e preponderent feminin, lucru bun uneori, teribil de amuzant alteori. Si totusi... de la Litere nu ies doar profesoare de romana, ci si specialisti in comunicare, in studii culturale europene sau in biblioteconomie.

Dincolo de istoria in sine, Facultatea de Litere are si povesti haioase. In subsol traia acum ceva timp o familie, greu de inteles pentru toata lumea cine erau si ce faceau acolo. Tot "sub facultate" e si un anticariat mic, mic, mic, de cativa metri patrati, unde un domn simpatic aduce carti la preturi incredibil de mici.

Literele au avut si cenacluri de-a lungul timpului. Cel mai cunoscut este probabil cel tinut de Manolescu, unde s-a nascut la noi Generatia 80 sau optzecistii. "Optzecistul" Mircea Cartarescu a tinut si el un timp un cenaclu foarte fain, unde s-a nascut fracturismul, dar s-au format si scriitori foarte interesanti care nu pot fi incadrati in acest curent. A urmat cenaclul tinut de Simona Popescu de la 314, al carui copil e romanul colectiv Rubik.

La Litere viata e frumoasa, mai ales daca ai ocazia sa te imprietenesti si sa inveti de la oamenii misto din facultate. Sunt profesori, dar sunt si scriitori, jurnalisti, oameni de cultura care iti fac viata de student mai interesanta decat cursurile de ILR sau ILRL. :)