Locul saptamanii - Cimitirele evreiesti (sefard si ashkenaz)
In Bucuresti exista doua cimitire evreiesti, unul pe Soseaua Giurgiului (la Eroii Revolutiei), altul pe bulevardul Ion Mihalache (fost 1 Mai) - Filantropia.
Primul cimitir, cel din Giurgiului, este de rit sefard, referindu-se la evreii cu descendenta spaniola, expulzati odinioara din Spania dupa decretul de la Alhambra din 1492, respectiv Portugalia (1497). Termenul Sepharad era denumirea ebraica medievala a Spaniei.
Cultul sefard s-a raspandit in Europa (cu predilectie cea de Sud-Est), Africa de Nord si Americi si azi nu mai este neaparat relevant pentru descendenta etnica, ci doar pentru apartenenta la traditiile sefarde mostenite. Sefarzii vechi vorbeau ladino, o corcitura de castiliana veche si ebraica, azi in pericol de disparitie.
"...ei sunt cei mai vechi evrei din Bucuresti si au reprezentat intotdeauna elemente de cultura si rafinament in mijlocul conationalilor lor"(nota)
Al doilea cimitir (Filantropia, de pe bd. Mihalache), este de rit ashkenaz.
Cuvantul ashkenaz (desemnand in ebraica medievala numele Germania) se refera la evreii cu descendenta germanica, raspanditi mai ales in Europa de Nord, vorbitori de idis (dialect germano-ebraic). In prezent, raportul de evrei ashkenazi vs. evrei sefarzi este de 4:1 (de aici).
"Prima mentiune documentara despre prezenta evreilor in Bucuresti e din vremea lui Mircea Ciobanul, cand, pe la 1550, sunt amintiti, cu numele lor, 8 evrei, dintre care doi, Isac Rufus si Habib Amato, au "pravalie" [...]
Prima jumatate a veacului al 19-lea numarul evreilor din Bucuresti creste [...] din cauza evreilor polonezi (galitieni) care coboara spre miazazi, spre targurile moldovene apoi cele muntene" (nota)
In Bucuresti a mai existat un vechi cimitir evreiesc pe strada Sevastopol, infiintat prin secolul 17 si dezafectat in timpul Holocaustului, care a ramas in amintire doar prin desenele graficianului Lazar Zin.
Cateva stele funerare au fost salvate si se gasesc acum raspandite in iarba cimitirului din Giurgiului.
In prima jumatate a anilor '40, politica sustinuta de "romanizare" a proprietatilor, institutiilor si chiar a activitatilor evreiesti a dus la desfiintarea lacasurilor de cult si chiar la mutarea cadavrelor din cimitirele crestine (citate de aici):
- "S-au desfiinţat cimitire precum cel din Bucureşti, de pe strada Sevastopol, cimitirul Ciurchi din Iaşi."
- "Evreilor din Bucureşti li s-a cerut să dezgroape osemintele decedaţilor evrei înhumaţi în cimitirele creştine şi să le îngroape în cimitirul evreiesc."
- "În perioada 14 iulie 1942 – 23 august 1944, pe bază de decizii au fost expropriate 1 042 de imobile comunitare: temple, sinagogi, case de rugăciune, clădiri de şcoală, spitale, dispensare, aziluri de bătrâni, orfelinate, cimitire, băi rituale, sedii de comunităţi, locuinţe parohiale, fabrici rituale de azime ş.a"
Citim chiar ca printre interdictii se afla chiar si cea de a-si ingropa mortii, metoda sugerata (impusa) fiind incinerarea:
"...ordin din partea Preşedinţiei Consiliului de Miniştri către Ministerul de Interne:
Domnule ministru ,
Conform dispoziţiei domnului mareşal, avem onoarea a vă ruga să binevoiţi a dispune ca pe viitor morţii evrei să fie incineraţi, iar familiilor ce susţin ca aceştia să fie îngropaţi, să li se impună o taxă ridicată." (citat de aici)
Cel mai mic dintre cele doua, era considerat cimitirul "saracilor", prin opozitie cu cel din soseaua Filantropiei, rezervat familiilor instarite.
Acest lucru se vede si azi, monumentele sunt mai modeste si numarul pietrelor funarare noi, simple, este mult mai mare decat in celalalt. Singurele suflete care misca sunt niste catei vagabonzi scandalagii si cativa corbi care vaneaza nuci.
Se intinde pe laturile unei alei lungi cat vezi cu ochii, incepand din bulevardul 1 Mai si mergand pana in dreptul Primariei Sectorului 1. (harta aici)
Are un aer vechi mult mai bine conservat, este plin de monumente din piatra, napadite de muschi, ierburi si iedera. Multe morminte vechi (inceputul secolului 20) au monumente noi din marmura neagra, semn ca nu au fost inca uitati de urmasi. Cele neatinse decat de vreme sunt insa cele mai frumoase.
Ca si in celalalt cimitir, nu misca decat aripile catorva corbi iesiti la vanat in duminica innorata de februarie. Catelul vagabond nici nu mai catadicseste sa se ridice, latra destoinic atunci cand intri, apoi se culca imediat la loc.
Un batranel cu dinti de aur ne intreaba ce cautam. Ii spunem ca am iesit la plimbare (ceea ce era si adevarat, oricat ar fi de ciudat sa te plimbi duminica prin cimitir) si atunci ne informeaza prompt ca trebuia sa platim o taxa la intrare. Cand iesim insa ni se ureaza o viata frumoasa si o duminica placuta si nu ne mai intreaba nimeni nimic.
in amintirea soldatilor cazuti in primul razboi mondial, monument care se regaseste in ambele cimitire
dreapta: piatra funerara a lui Mihail Sebastian, din cimitirul Filantropia
Nota: citate din Istoria Bucurestilor de Conatsntin C. Giurescu, capitolul Populatia Bucurestilor
Mai multe fotografii in galerie
Ritul sefard
Primul cimitir, cel din Giurgiului, este de rit sefard, referindu-se la evreii cu descendenta spaniola, expulzati odinioara din Spania dupa decretul de la Alhambra din 1492, respectiv Portugalia (1497). Termenul Sepharad era denumirea ebraica medievala a Spaniei.
Cultul sefard s-a raspandit in Europa (cu predilectie cea de Sud-Est), Africa de Nord si Americi si azi nu mai este neaparat relevant pentru descendenta etnica, ci doar pentru apartenenta la traditiile sefarde mostenite. Sefarzii vechi vorbeau ladino, o corcitura de castiliana veche si ebraica, azi in pericol de disparitie.
"...ei sunt cei mai vechi evrei din Bucuresti si au reprezentat intotdeauna elemente de cultura si rafinament in mijlocul conationalilor lor"(nota)
Ritul ashkenaz
Al doilea cimitir (Filantropia, de pe bd. Mihalache), este de rit ashkenaz.
Cuvantul ashkenaz (desemnand in ebraica medievala numele Germania) se refera la evreii cu descendenta germanica, raspanditi mai ales in Europa de Nord, vorbitori de idis (dialect germano-ebraic). In prezent, raportul de evrei ashkenazi vs. evrei sefarzi este de 4:1 (de aici).
"Prima mentiune documentara despre prezenta evreilor in Bucuresti e din vremea lui Mircea Ciobanul, cand, pe la 1550, sunt amintiti, cu numele lor, 8 evrei, dintre care doi, Isac Rufus si Habib Amato, au "pravalie" [...]
Prima jumatate a veacului al 19-lea numarul evreilor din Bucuresti creste [...] din cauza evreilor polonezi (galitieni) care coboara spre miazazi, spre targurile moldovene apoi cele muntene" (nota)
Cimitirele evreiesti in anii '40
In Bucuresti a mai existat un vechi cimitir evreiesc pe strada Sevastopol, infiintat prin secolul 17 si dezafectat in timpul Holocaustului, care a ramas in amintire doar prin desenele graficianului Lazar Zin.
Cateva stele funerare au fost salvate si se gasesc acum raspandite in iarba cimitirului din Giurgiului.
In prima jumatate a anilor '40, politica sustinuta de "romanizare" a proprietatilor, institutiilor si chiar a activitatilor evreiesti a dus la desfiintarea lacasurilor de cult si chiar la mutarea cadavrelor din cimitirele crestine (citate de aici):
- "S-au desfiinţat cimitire precum cel din Bucureşti, de pe strada Sevastopol, cimitirul Ciurchi din Iaşi."
- "Evreilor din Bucureşti li s-a cerut să dezgroape osemintele decedaţilor evrei înhumaţi în cimitirele creştine şi să le îngroape în cimitirul evreiesc."
- "În perioada 14 iulie 1942 – 23 august 1944, pe bază de decizii au fost expropriate 1 042 de imobile comunitare: temple, sinagogi, case de rugăciune, clădiri de şcoală, spitale, dispensare, aziluri de bătrâni, orfelinate, cimitire, băi rituale, sedii de comunităţi, locuinţe parohiale, fabrici rituale de azime ş.a"
Citim chiar ca printre interdictii se afla chiar si cea de a-si ingropa mortii, metoda sugerata (impusa) fiind incinerarea:
"...ordin din partea Preşedinţiei Consiliului de Miniştri către Ministerul de Interne:
Domnule ministru ,
Conform dispoziţiei domnului mareşal, avem onoarea a vă ruga să binevoiţi a dispune ca pe viitor morţii evrei să fie incineraţi, iar familiilor ce susţin ca aceştia să fie îngropaţi, să li se impună o taxă ridicată." (citat de aici)
Cimitirul sefard (Giurgiului)
Cel mai mic dintre cele doua, era considerat cimitirul "saracilor", prin opozitie cu cel din soseaua Filantropiei, rezervat familiilor instarite.
Acest lucru se vede si azi, monumentele sunt mai modeste si numarul pietrelor funarare noi, simple, este mult mai mare decat in celalalt. Singurele suflete care misca sunt niste catei vagabonzi scandalagii si cativa corbi care vaneaza nuci.
Cimitirul ashkenaz (Filantropia)
Se intinde pe laturile unei alei lungi cat vezi cu ochii, incepand din bulevardul 1 Mai si mergand pana in dreptul Primariei Sectorului 1. (harta aici)
Are un aer vechi mult mai bine conservat, este plin de monumente din piatra, napadite de muschi, ierburi si iedera. Multe morminte vechi (inceputul secolului 20) au monumente noi din marmura neagra, semn ca nu au fost inca uitati de urmasi. Cele neatinse decat de vreme sunt insa cele mai frumoase.
Ca si in celalalt cimitir, nu misca decat aripile catorva corbi iesiti la vanat in duminica innorata de februarie. Catelul vagabond nici nu mai catadicseste sa se ridice, latra destoinic atunci cand intri, apoi se culca imediat la loc.
Un batranel cu dinti de aur ne intreaba ce cautam. Ii spunem ca am iesit la plimbare (ceea ce era si adevarat, oricat ar fi de ciudat sa te plimbi duminica prin cimitir) si atunci ne informeaza prompt ca trebuia sa platim o taxa la intrare. Cand iesim insa ni se ureaza o viata frumoasa si o duminica placuta si nu ne mai intreaba nimeni nimic.
in amintirea soldatilor cazuti in primul razboi mondial, monument care se regaseste in ambele cimitire
dreapta: piatra funerara a lui Mihail Sebastian, din cimitirul Filantropia
Nota: citate din Istoria Bucurestilor de Conatsntin C. Giurescu, capitolul Populatia Bucurestilor
Mai multe fotografii in galerie
© Copyright Metropotam 2006-2012.
Citeste si:
O seara evreiasca, intre urme bucurestene si Astor Piazzola
„Adora sa foloseasca texte din Biblie, pentru ca nu platesc copyright”, a spus, despre compozitorii israelieni, unul dintre membrii trupei Ruach . Astfel de glume au insotit...
Locuri: Muzeul holocaustului
Muzeului Holocaustului * pare o metafora a ignorantei majoritatii noastre fata de petrecerea lui in Romania… E vorba de o cladire veche – Sinagoga Mare, dosita...
Linkurile zilei - 2 octombrie
- Senatul american a aprobat planul de redresare a economiei . - CFR Cluj - Chelsea Londra: 0-0 . - Filantropia este primul spital dotat la standarde europene...
Bucurestiul in 2009 - ce-am vazut, ce ne-a placut... si ce ne-a enervat rau de tot
Animalul urban e in perioada de bilant. A trecut in revista deja activitatea de shopping , calendarul evenimentelor anului trecut, a bifat toate restaurantele , cluburile si barurile anului trecut,...
Linkurile zilei - 24 octombrie
- Basescu se intalneste astazi cu sindicatele din invatamant - Sute de morminte din Cimitirul Evreiesc de pe soseaua Giurgiului din Bucuresti au fost profanate - Firma Luxten...
Fuel the city
#1. Comentariu nou
foarte faine articolele astea cu si despre istoria Bucurestiului. felicitari :)
#2. nelamurie
ai spus ca sunt 2 rituri si ai mentionat cate un cimitir pt fiecare, dar mai este un cimitir mai la sud, pe soseaua giurgiului, care se intinde peste calea ferata de pe strada sinei si ajunge kiar pana in strada zetarilor, trecut pe multe harti ca cimitir israelit. despre el ce informatii ai?
#3. Comentariu nou
Studiem indata.
Il banuiesc sefard, ca si cel de la Eroii Revolutiei.
In toate documentele se specifica "cimitirul de pe Giurgiului" (la singular), motiv pentru care am si franat la Eroii Revolutiei.
Sursele de informatii prin care am sapat noi indelung sunt extrem de sarace si laconice si mai ales lipsite de referinte temporale, dar revenim curand cu completari.
#4. Comentariu nou
Cum ati reusit sa intrati in cele doua cimitire? Intrebarea e, se viziteaza, sunt accesibile si oamenilor obisnuiti? Am vrut sa intru odata in cel de pe Giurgiului si m-au intimpinat la poarta o liota de ciini urlatori (multi, foarte multi). Nu am vazut urma de paznic care sa incerce sa ii potoleasca. De fapt m-am speriat atit de tare (nu ma asteptam la asa), ca nu stiam cum sa o iau mai repede la goana. Iar la Filantropia am fost de curind, intr-o duminica, si aceeasi problema: am deschis poarta si un dulau (unul, dar foarte fioros) si-a si facut aparitia, asa ca singura solutie a fost sa fac imediat cale intoarsa...
#5. Comentariu nou
@ norida - Fiind teoretic la fel de obisnuiti si "noi", ca si "ei", nu e vreo restrictie de intrare, ca nu iti cere nimeni arborele genealogic la poarta :)
De catei ne-am lovit si noi, i-am gadilat putin dupa ureche si ne-am despartit prieteni. Cam la fel si cu paznicii ;)
#6. Comentariu nou
Chiar cautam niste fotografii cu cimitirele evreiesti din Bucuresti! Ce grozav ca v ati dus.
#7. Comentariu nou
In agenda pe care o am din 1940 sunt trecute la adrese utile, 2 cimitire israelite - Cimitirul Israelit, Soseaua Giurgiului; Cimitirul Israelit, Bdul Colonel Mihail Ghica (actualul 1 mai),nr 67.
#8. Comentariu nou
frumos articolul :) am dat peste el googalindu-l pe mihail sebastian, al carui Jurnal 35-44 tocmai il citesc. chiar eram curios unde e inmormantat.