Locul saptamanii - Baia Grivita

Uleiuri aromate, abur parfumat, bazine cu apa cristalina, gresii reci, apa fierbinte, masaj, saune, rasete, jocuri, relaxare. Asa aratau baile publice din Roma antica. Doar nu credeati ca vorbim despre baia comuna Grivita. Nu, serios!

Baile publice au istorie veche. In Roma, in Grecia, si mai ales in orient. In arabeste se numea hammam, daca va aduceti aminte din 1001 de nopti, si  scopul lui era asemanator cu cel al cafenelelor de astazi: socializare, schimb de idei, discutii, ah, si spalat, desigur.



In Bucuresti, Baia Grivita s-a infiintat acum mai mult de un secol, in 1897, cladirea apartinand initial lui Abramovici si Harimovici si aflandu-se, ca si acum, pe strada Sfintii Voievozi (langa biserica cu acelasi nume, la intersectia cu Calea Grivitei). Vecinii au avut de la bun inceput obiectii, cel mai activ in proteste fiind inginerul Anghel Saligny, care a trimis o petitie la primarie. Primul motiv pentru care Saligny cerea mutarea sau acoperirea ei era de natura pudica, si anume ca balcoanele si ferestrele care dadeau spre bazinul baii puteau fi expuse unor "scene indecente". AL doilea era mult mai practic, referindu-se la apa din piscina, care trebuia schimbata des, si care ar fi putut alimenta peste 100 de locuinte in loc sa fie risipita astfel.

Foarte afectata de cutremurul din '77, cladirea a fost inchisa in 2000 si renovata, astfel incat la redeschiderea ei in 2002, diferentele erau evidente:




imagini de pe site-ul videanu.ro

De atunci, Baia Grivita are clienti zilnic (mai putin duminica, atunci nu ne spalam, ca mergem la biserica in haine curate). Anii trecuti ziarele mai atacau din cand in cand un subiect de scandal despre depravarea clientelei baii, care gasesea in ambientul aburit si cald un mediu perfect pentru socializarea... pidosnica.

Musterii sunt mai ales barbati, care prefera sa intre "la comun" (5 lei biletul), gasind bun prilej de taclale si eventual un masaj din partea vreunui alt client cu degete de gheisa :)

Femeile pot veni doar martea si joia, iar barbatii in restul saptamanii. In cazul in care vreun pudibond prefera sa nu se agite in slapi si cearsaf prin multimea transpirata de la dusuri sau sauna, exista si cabinele individuale, in care intri si incui dupa tine cu cheia, apoi cada si sauna iti sunt la dispozitie (pentru 8 lei biletul).



Noi nu am intrat "la comun", insa am aruncat o privire "la individual". Cand intri, te intampina un miros destul de greu de dezinfectant, amestecat cu amintirea puturoasa a izvoarelor de la Olanesti si cu o adiere de abur. Baile sunt neasteptat de curate. Cel putin de la distanta. Cazile albe, faianta la fel. Scandurile saunelor putin cam umflate si innegrite de umezeala. Cand stii insa ca prin clientela aleasa se mai strecoara si cate un amarat care doarme prin scari de bloc si ca "De mila, e lasat sa se spele la "individual". La colectiv l-ar da ceilalti clienti afara", albeata cazii parca nu mai e suficient de alba.

Concluzia este ca Baia Grivita e departe de a fi Termele lui Caracalla, insa daca o privesti prin prisma miilor de oameni amarati si saraci care nu au nici casa, nici pomeneala de apa calda, 3 lei, cat e biletul pentru pensionari, este un pret mic pentru cateva ore de curatenie. Dar asta vine odata cu educatia. Si educatia se cam pierde in mizeria societatii.