Locul Saptamanii: statuia lui Caragiale de pe Rosetti

In cazul statuii lui Caragiale, "locul" este o notiune relativa. A fost mutata de colo-colo, a fost subiect de dispute si campanii, dar acum e acolo unde-i e locul, pe strada Rosetti, unde nenea Iancu avea casa.

Si dupa ce n-a mai trait, nenea Iancu a fost subiectul multor controverse, ca doar trebuie respectat spiritul caragialesc. Si oo, da, s-a respectat inca de la inceput. Statuia lui Caragiale a fost... un accident. Daca lui Lenin ii faci transplant de cap, gandeste altfel? Cum ar fi fost un Lenin cu mintea lui Caragiale?


foto de aici

Initial, sculptorul Constantin Baraschi a turnat statuia lui Lenin in 1957 pentru un concurs de proiecte, sigur ca va castiga. A pierdut si s-a trezit cu statuia in curte. S-a gandit si-a pitrocit si a schimbat capul lui Vladimir Ilici cu capul lui nenea Iancu, trupul si postura ramanand la fel. Degetul nu era insa unde trebuie pentru autoritatile comuniste, adica era intr-o pozitie emblematica si recognoscibila pentru Lenin si nefireasca pentru Caragiale. Oamenii si-ar fi dat seama de artificiu si ar fi ras de bietul Ilici cu un alt cap, ceea ce era inadmisibil pentru gandurile omului nou.

Pana la Revolutie, statuia a zacut in Curtea editurii Cartea Romaneasca, pentru ca, dupa retrocedarea cladirii, sa fie mutata acolo unde e si acum, pe Maria Rosetti. Va inselati daca credeti ca a fost acolo mereu, nenea Iancu e un neastamparat, mereu pus pe glume.


Foto de aici

Ca intr-o piesa de Caragiale, intr-o noapte statuia a disparut. Pur si simplu. A reaparut in fata Teatrului National, fara sa se stie in mod oficial cine a mutat-o si pe baza caror acte. Mister total. In perioada aceea director al TNB era Dinu Sararu, care a vrut el neaparat statuia in fata teatrului si a luat situatiunea in propriile maini. Virgil NItulescu, secretar de stat in Ministerul Culturii, spunea ca mutarea s-a facut nu conform vreunei dispozitii scrise, stampilate, cum e frumos, ci conform uneia verbale. Dinu Sararu n-a confirmat, dar nici n-a negat ca este in spatele mutarii.

Dilematicii, iubitori de Caragiale, s-au revoltat, au trimis o "petitiune" savuroasa, scrisa in spiritul dramaturgului, primariei si Ministerului Culturii, prin care cereau revenirea statuii pe soclul ramas gol. Apropos de soclu, membrii redactiei Dilema Veche, in frunte cu domnul Plesu, s-au pozat pe soclul atunci gol al statuii in ipostaze caragialesti.








Foto: Eugen Ciocan. Ii multumim lui Marius Chivu pentru fotografii.

I-a luat aproape patru ani statuii sa ajunga inapoi, desi mutarea ei era ilegala, imorala si dubioasa. De fapt, dubios e totul, de la inceput pana la sfarsit, dar ce ironie mai mare poate fi un Caragiale cu corp de Lenin sau un Lenin cu cap de Caragiale? Pana una-alta, e singura statuie cu el pe care o avem si, tinand cont ca are o poveste haioasa si incurcata, nici nu am vrea alta. Unde altundeva decat in lumea lui Caragiale se mai pot fura statui?