Locul Saptamanii - Sala Dalles

Sala Dalles poarta numele unei importante familii din Bucurestiul secolelor 19 si 20. Daca acum asociem Sala Dalles cu libraria, cursurile sau targurile sezoniere, in trecut era un loc reprezentativ pentru viata culturala a urbei.



Aici se tineau conferinte, expozitii, cursuri in perioada interbelica, iar numele Fundatiei Dalles e legat de personalitati importante ale culturii, de la Mircea Vulcanescu, Luchian sau George Enescu.

Fundatia Dalles a aparut in 1932 prin vointa Elenei Dalles, ultima reprezentanta a familiei. Moarta in 1921, lasa Academiei Romane prin testament intreg imobilul din Bucuresti, Str. I.C. Bratianu no.12, precum si casele cu tot locul lor, adica intreg imobil din Bucuresti, Str. Eugen Statescu (fosta Gloriei) no. 4 cu scopul fondarii unei Universitati in memoria fiului sau, Ioan.

Se va construi, in mijlocul terenului ramas, o cladire frumoasa si incapatoare, dupa planul ce va hotari Academia, insa asa fel ca sa poata avea salile necesare pentru expozitiuni artistice de tot felul: de pictura, de sculptura, de arhitectura, de tesaturi si cusaturi nationale, etc.; apoi pentru examene si auditiuni de muzica si declamatie; si in fine pentru cursurile sau conferintele Asociatiunii Universitatii Populare din Bucuresti, cum si a altor institutii ce s-ar infiinta cu menirea de a forma caracterele cetatenilor romani prin cultivarea si educarea lor sufleteasca.


Sursa foto

Cladirea s-a construit in 1932, dupa planurile arhitectului Horia Teodoru si a fost inaugurata printr-o expozitie cu trei dintre cei mai importanti pictori romani - Grigorescu, Luchian si Andreescu. In fata se aflau trei statui: Conta, Xenopol si Maiorescu. In interbelic, Sala Dalles era unul dintre cele mai importante centre culturale din Bucuresti.

Am cea mai mare multumire sufleteasca atunci cind cint la Dalles, caci sala e atit de intima, iar publicul atit de muzical spunea George Enescu.

Venirea comunistilor sterge atmosfera culturala si activitatea artistica a Salii Dalles, trece de la Academie la Primaria Bucurestiului. Totusi, in 1962 apare Universitatea Populara Dalles la insistentele unor intelectuali ca Vianu, Radulet sau Ralea, unde se continua "cultivarea si educarea", dar de data aceasta imbracat in haine proletcultiste.



Nu doar ideologic s-a schimbat Sala Dalles. Frumoasa cladire interbelica a fost pur si simplu inclusa intr-un bloc comunist, urat ca toate celelalte, lasand foarte putin sa se vada ce a fost atunci.

Dupa Revolutie, au existat dispute intre Academie si Sala Dalles privind atat proprietatile, cat si statutul institutiei, considerata de multi comunista. In prezent, exista inca "Universitatea Populara Ioan I Dalles" ce organizeaza diverse cursuri (exemple: Cultura Japoneza, Cultura Dobrogei, Lumea Nordica, Teatru, Ikebana, Dans, Fotografie, Peisagistica, Limbi Straine, Muzica), are cluburi (Alcoolicii Anonimi, Psihologie Aplicata...etc) si organizeaza diverse activitati interesante.

Poate nu mai are stralucirea interbelica dar, totusi, Sala Dalles pastreaza ceva din testamentul Elenei Dalles de a contribui la educatia oamenilor.