Locul Saptamanii: Piata Victoriei

Piata Victoriei este unul dintre acele locuri din Bucuresti care te spulbera prin incarcatura de contradictii, de paradoxuri spatiale, de sens si de scop.

Piata Victoriei e un spatiu ce reprezenta candva limita nordica a orasului, poarta de acces spre sufletul Bucurestiului prin "Podul Mogosoaiei" (astazi Calea Victoriei), un loc cu un camp vizual grandios ce a deschis calea dezvoltarii "skyline-ului" autohton in ultimul deceniu, sub presiunea imobiliara si incoerenta administrativa a orasului, un loc in jurul caruia se concentreaza cladiri oficiale de cel mai inalt grad, de la edificii culturale pana la sediul guvernului Romaniei, o intersectie majora ce da de furca soferilor zi de zi, un adevarat palimpsest urbanistic asadar.



Piata isi capata acest nume in anul 1878, desi era reprezentata pe harti inca din 1831, odata cu dezvoltarea Soselei Kiseleff. In forma neregulata a pietei troneaza sediul monumental al guvernului, Palatul Victoria, initial proiectat pentru a fi Ministerul de Externe (1938 - arhitect Duiliu Marcu - unul dintre cei mai importanti arhitecti ai modernismului romanesc).


Palatul Victoria (foto by Florin Gherghina)

Piata Victoriei prinde viata la nivelul uman atunci cand e vorba de protest: de la pensionari, fermieri la pagubitii FNI si multi altii ce au decis in numar mai mic sau mai mare sa isi faca glasul auzit in fata guvernului. Amintim de asemenea cazurile mai extreme, precum cel al individului ce si-a dat foc in fata guvernului sau marsul de protest al taximetristilor ce a blocat tot bulevardul Lascar Catargiu de la Piata Romana pana in Piata Victoriei.

Inspre nord, la terminatia soselei Kiseleff, se afla "cele trei gratii" ale ariei cu incarcatura culturala din zona - muzeul de stiinte naturale Grigore Antipa, muzeul de Geologie si muzeul Taranului Roman.

Initial muzeul de stiinte naturale a functionat intr-o aripa a Universitatii, insa intr-un incendiu ce are loc in 1884 o mare parte din colectii este pierduta. In urma acestui eveniment, Grigore Antipa demonstreaza in 1903 intr-un memoriu adresat primului ministru Dimitrie Sturza necesitatea realizarii unui "muzeu de istorie naturala demn de capitala tarii".




Dorinta sa este aprobata iar intre 1904 - 1906 este ridicata noua cladire aflata la limita bulevardului Kiseleff, dupa un proiect al inginerului Mihail Rocco, insa si la indicatiile lui Antipa. Fatada a fost proiectata de arhitectul Grigore Cherchez, acelasi care a mai proiectat si corpul vechi al Facultatii de Arhitectura. Fara a mai descrie diversitatea colectiilor muzeului, anuntam doar ca muzeul va asteapta si in ziua de azi, in acelasi loc precum acum 100 de ani, actualmente cu expozitia dinozaurilor giganti de Patagonia.



Muzeul Taranului Roman este realizat intr-o perioada mai indelunga, intre 1912 - 1938 (arhitect Nicolae Ghika Budesti) si completat cu corpul "Filantropia" (cel  dinspre bulevardul Ion Mihalache) in 1966. Muzeul ar trebui sa fie deja indeajuns de cunoscut animalului urban atat pentru expozitia de arta taraneasca, insa si datorita concertelor si evenimentelor ce au avut loc in decursul timpului la Clubul Taranului, unul din locurile agreate de iubitori  de un concert bun de jazz ori de dezbateri culturale pe cele mai diverse teme. Amintim si evenimentele in aer liber, precum recentul targ de Florii ce dau sare si piper acestui loc caruia ii pasa de orasul in care exista. Este simpatia oare reciproca?

In cele din urma, Muzeul de Geologie (1906-1924, arhitect Victor Stephanescu), plantat pe un petic incarcat de copaci batrani si iarba tanara intre soseaua Kiseleff si bulevardul Aviatorilor, nu inceteaza sa ne uimeasca prin colectia impresionanta de roci ce ne amintesc cat de tineri suntem in comparatie cu vechimea lumii. N-ati fost inca?  Ar fi cazul sa va dedicati un ceas din viata, s-ar putea dovedi mai "insightfull" decat va asteptati!



Intorcand moneda, pe partea de sud a pietei se desfasoara un front opac de locuinte colective realizate in ultimii ani ai perioadei comuniste, finisarile realizandu-se dupa 1990. Dar si acest bloc poarta povesti si amintiri. Isi mai aminteste cineva de inceputurile fitelor bucurestene, in speta de locurile unde isi faceau de cap grangurii, politicenii si vedetele mai mult sau mai putin interlope? Mai stiti clubul Vox Marris, de mult apus? Dar de Tele7ABC ? Aici isi avea sediul. De aici ne "incantau" Mircea Badea si Teo Trandafir cu "şou-ul" lor de dimineata. Parca acum totul suna "so 90's" cand stai sa te gandesti la acesti dinozauri de Baragan, a nu se confunda cu cei de Patagonia !


Stanga: Imobilul Europe House (2001-2002, arhitect Vlad Arsene)

Elementele mai putin spectaculoase ori agreate de bucuresteni, blocurile-turn dedicate afacerezei, au schimbat astazi complet imaginea Pietei Victoriei, preschimband statusul cultural pe care il avea, sau chiar imaginea sa reprezentativa - Palatul Victoria. Cum de au aparut aceste cladiri suprainaltate in cadrul urban de acolo are mai multe explicatii - toate insa au de-a face cu slabiciunea administratiei in fata presiunii pietei imobiliare.


Turnul BRD din Piata Victoriei (foto by Florin Gherghina)

Noul turn ce s-a realizeaza pe bulevardul Ion Mihalache, actualmente cea mai inalta cladire din Bucuresti, precum si turnul BRD din piata, exista pentru ca li s-a permis legal sa existe. Cu imaginea lor in peisajul urban va trebui sa ne obisnuim asa cum ne-am obisnuit din pacate si cu multe alte neajunsuri ori exagerari frustrante ale orasului in care traim.

Piata Victoriei nu este o "piata urbana" in adevaratul sens al cuvantului (vezi exemple pozitive in acest sens aici, aici, aici, si in special aici). Nu este un spatiu in care sa existe un interes public major, desi este un loc tranzitat zilnic de zeci, poate chiar sute de mii de oameni. Nu reprezinta un loc de interactiune sociala in ciuda dimensiunilor spectaculoase, nu prezinta semne de exploatare inteligenta, mai degraba doar facila pentru demersul traficului - ea este cel mult o intersectie foarte complexa, in care pietonul se supune. Atat suprateran - in fata masinilor, cat si subteran - suprasolicitarea statiei de metrou nimicind conditia naturala de mobilitate pe care, in general, o simti cand te deplasezi per perdes prin Bucuresti.

Intre contrastele deja specifice capitalei, Piata Victoriei are totusi un ambient general pozitiv, poate datorita optiunilor foarte diverse pe care ti le permite pentru petrecerea timpului prin preajma. Noi inca asteptam realizarea unor puncte de belvedere pe blocurile-turn accesibile publicului  - daca tot le-au ridicat.

Tu cum vezi Piata Victoriei ?