Locul Saptamanii - Parcul Cismigiu
"Locul unde Maritele, Paraschivele, Anicele si Terejile isi dau intalnire cu Nicolaii, Istvanii si Ianosii, unde-si descarca sufletul plin de ura stapanilor, unde-si spun necazurile, isi citesc scrisorile, isi arata rochiile, panglicile, margelele, "Soseaua", Paradisul servitorimii, este Cismigiul."
Poate ati crede ca servitorii mergeau acolo sa se bucure de liniste si de spatiul verde. Gresit, mergeau acolo sa barfeasca sau "sa se maimutareasca".
Asta spune Henri Stahl care mai crede ca "Singura atractie a gradinii pentru acest public special este taraful de lautari ce canta la Buturuga, grosolana imitatie din ciment a unui trunchi de copac, in scorbura caruia se debiteaza bere, tuica si limonada gazoasa." (...) Aici, la Buturuga, troneaza high-life-ul servitorimii: randasi de la Banci, Ministere, de la Papagal, Pomul de aur, cu sapca livrea cam pe ceafa, unii imbracati cam nemteste, ibovnicele lor, cu bluze de matase sterpelite de la cucoana, fuste de stofa groasa taraneasca si, pe deasupra, un sort galben; oribil amestec de haine daruite sau dosite si de haine ieftine cumparate de la Piata Mare".
Cam acesta era Parcul Cismigiu in perioada interbelica, asa cum il vede si il descrie Henri Stahl in cartea sa "Bucurestii ce se duc". O gradina in care se intalneau la sfarsitul saptamanii servitorii dar in care se plimbau, atunci cand se intorceau de pe Calea Victoriei, atat ministri, cat si scriitori sau functionari de stat. Cismigiul era insa al tuturor, intr-o masura mai mare sau mai mica.
"Minunata gradina, datorata lui Voda Stirbei, cu mandrii copaci care privesc de sus Bucurestii, cu lacul in fundul caruia salciile se odihnesc cu nemarginita jale, cu florile delicate, presarate cu arta care misca sufletul, Cismigiul dispretuit, de a carui poezie, de a carui marime nu ne dam seama cand il strabatem grabiti pentru a scurta drumul", mai spune Stahl.
Intr-adevar, Gradina Cismigiu i se datoreaza in mare masura lui Stirbei Voda. Ideea i-a apartinut totusi generalului Kisselef, care a decis secarea baltii si transformarea locului intr-o gradina publica. Inainte, Cismigiul era o balta, numita "balta lui Dura negutatorul", care a devenit in scurt timp un focar de infectie.
Pentru designul parcului a fost adus peisagistul vienez Wihelm Mayer, care a gandit gradina Cismigiu in stilul parcurilor engleze. Inaugurarea oficiala a parcului a avut loc in 1854.
Aici iarna se patina pe lacul inghetat si vara se organizau asa numitele "baluri de rand" (Adrian Majuru - Bucurestii mahalalelor), adica petreceri organizate pentru oamenii de rand. Doua dintre ele s-au numit balul lui Lukas si balul lui Ianos.
V-ati gandit vreodata de unde vine numele Cismigiu? Cismigiul era persoana care se ocupa cu supravegherea curgerii si scurgerii apelor, cu fantanile sau cismelele capitalei.
Cum e Cismigiul acum? Vedem acelasi amestec uman, de la homelesi care dorm pe banci, elevi fugiti de la cursuri, functionari veniti sa scape o ora de aerul corporatist, bunici care scot copiii la plimbare, vanzatoare sau fete aranjate de mana cu barbati maturi, smecheri de cartier si studenti timizi.
Unii dintre ei vin pentru terasele de pe marginea lacului (unde, apropo, mancarea e scumpa si proasta iar serviciile si mai proaste), unele cu manele, altele cu disco, alta purtand numele subversiv de "Biblioteca", altii vin pentru un tur cu barca iar altii vin... pur si simplu pentru copaci, iarba, aleile umbrite si flori. Inca ceva... nu incercati sa trimiteti la joaca copilul din voi si sa folositi leaganele pentru copii, gardienii sunt vigilenti si amenda nu e mica.
Noaptea, Cismigiul e luminat colorat, ceea ce sincer noua ni se pare usor kitsch (ati vazut "curcubeul" ce lumineaza lacul? ) si e destul de animat. Nu ca in timpul zilei sau mai ales in weekend, dar sunt bucuresteni carora le place sa se plimbe, mai ales vara, pe racoare si semi-intuneric.
E frumos in Cismigiu, noi va sfatuim sa cautati zilele mai putin aglomerate si locurile mai putin populate, ascunse printre copaci sau pe micile dealuri de acolo.
Poate ati crede ca servitorii mergeau acolo sa se bucure de liniste si de spatiul verde. Gresit, mergeau acolo sa barfeasca sau "sa se maimutareasca".
Asta spune Henri Stahl care mai crede ca "Singura atractie a gradinii pentru acest public special este taraful de lautari ce canta la Buturuga, grosolana imitatie din ciment a unui trunchi de copac, in scorbura caruia se debiteaza bere, tuica si limonada gazoasa." (...) Aici, la Buturuga, troneaza high-life-ul servitorimii: randasi de la Banci, Ministere, de la Papagal, Pomul de aur, cu sapca livrea cam pe ceafa, unii imbracati cam nemteste, ibovnicele lor, cu bluze de matase sterpelite de la cucoana, fuste de stofa groasa taraneasca si, pe deasupra, un sort galben; oribil amestec de haine daruite sau dosite si de haine ieftine cumparate de la Piata Mare".
Cam acesta era Parcul Cismigiu in perioada interbelica, asa cum il vede si il descrie Henri Stahl in cartea sa "Bucurestii ce se duc". O gradina in care se intalneau la sfarsitul saptamanii servitorii dar in care se plimbau, atunci cand se intorceau de pe Calea Victoriei, atat ministri, cat si scriitori sau functionari de stat. Cismigiul era insa al tuturor, intr-o masura mai mare sau mai mica.
"Minunata gradina, datorata lui Voda Stirbei, cu mandrii copaci care privesc de sus Bucurestii, cu lacul in fundul caruia salciile se odihnesc cu nemarginita jale, cu florile delicate, presarate cu arta care misca sufletul, Cismigiul dispretuit, de a carui poezie, de a carui marime nu ne dam seama cand il strabatem grabiti pentru a scurta drumul", mai spune Stahl.
Intr-adevar, Gradina Cismigiu i se datoreaza in mare masura lui Stirbei Voda. Ideea i-a apartinut totusi generalului Kisselef, care a decis secarea baltii si transformarea locului intr-o gradina publica. Inainte, Cismigiul era o balta, numita "balta lui Dura negutatorul", care a devenit in scurt timp un focar de infectie.
Pentru designul parcului a fost adus peisagistul vienez Wihelm Mayer, care a gandit gradina Cismigiu in stilul parcurilor engleze. Inaugurarea oficiala a parcului a avut loc in 1854.
Aici iarna se patina pe lacul inghetat si vara se organizau asa numitele "baluri de rand" (Adrian Majuru - Bucurestii mahalalelor), adica petreceri organizate pentru oamenii de rand. Doua dintre ele s-au numit balul lui Lukas si balul lui Ianos.
V-ati gandit vreodata de unde vine numele Cismigiu? Cismigiul era persoana care se ocupa cu supravegherea curgerii si scurgerii apelor, cu fantanile sau cismelele capitalei.
Cum e Cismigiul acum? Vedem acelasi amestec uman, de la homelesi care dorm pe banci, elevi fugiti de la cursuri, functionari veniti sa scape o ora de aerul corporatist, bunici care scot copiii la plimbare, vanzatoare sau fete aranjate de mana cu barbati maturi, smecheri de cartier si studenti timizi.
Unii dintre ei vin pentru terasele de pe marginea lacului (unde, apropo, mancarea e scumpa si proasta iar serviciile si mai proaste), unele cu manele, altele cu disco, alta purtand numele subversiv de "Biblioteca", altii vin pentru un tur cu barca iar altii vin... pur si simplu pentru copaci, iarba, aleile umbrite si flori. Inca ceva... nu incercati sa trimiteti la joaca copilul din voi si sa folositi leaganele pentru copii, gardienii sunt vigilenti si amenda nu e mica.
Noaptea, Cismigiul e luminat colorat, ceea ce sincer noua ni se pare usor kitsch (ati vazut "curcubeul" ce lumineaza lacul? ) si e destul de animat. Nu ca in timpul zilei sau mai ales in weekend, dar sunt bucuresteni carora le place sa se plimbe, mai ales vara, pe racoare si semi-intuneric.
E frumos in Cismigiu, noi va sfatuim sa cautati zilele mai putin aglomerate si locurile mai putin populate, ascunse printre copaci sau pe micile dealuri de acolo.
© Copyright Metropotam 2006-2012.
Citeste si:
Parcuri: Cismigiul primavara
Vine, vine primavara, se asterne-n toata tara... Poate nu chiar in toata tara, pentru ca pe la munte a mai dat un pic zapada, insa in Cismigiu cu siguranta a...
Noul fund al Cismigiului
Gospodareste, incep lucrarile agricole de toamna si pe tarlaua noastra. Dupa brazdele de vara pe drumurile Bucurestilor, este sezon de insamantari, asanari, drenari si araturi de toamna. In episodul de...
I <3 Bucuresti: Luminitele de sarbatori
Anul acesta Bucurestiul a fost mai impodobit ca niciodata. Cel putin asa ni s-a parut noua. Dar, tot in acest an, Bucurestiul a aratat si cel mai bine de sarbatorile...
Targ de Craciun in Cismigiu
Din peregrinarile metropotamice de pana acum, prin Bucuresti pe urmele lui Mos Craciun, deocamdata Parcul Cismigiu castiga detasat la atmosfera . Acolo se desfasoara un targusor numit Cred in...
Profil de metropotam: Hash
Hash e studenta la Facultatea de Drept si vine tocmai de la Deva. O cheama de fapt Alexandra, dar pentru ca numele ei de familie contine litera "h"...
Fuel the city
#1. Cismigiul dansant
Si acum se danseaza in Cismigiu. Aleea Lacului, in apropiere de Monte Carlo, e sambata si duminica dupamiaza, Aleea de tango. De la 16.30 sunt si lectii, si dans liber. Cine stie, poate se ajunge si la bal :-)