Locul Saptamanii: Palatul Stirbei

Am trecut de atatea ori pe langa Palatul Stirbei si nu i-am dat pic de atentie. Nu stiam ca pe Victoriei mai zace un obiectiv cultural pe care il ignoram in goana noastra de a ajunge in alte locuri mai urbane.

Ce-i drept, Palatul Stirbei nu-ti capteaza privirea. Poate daca ar fi fost cuconitele si cavalerii de altadata in fata, asteptand un nou bal la palat, poate asa vechea cladire ar fi urlat "uita-te la mine, sunt un palat". Ce ne-a atras atentia de fapt au fost cariatidele- statuie reprezentand o femeie care sustine, ca o coloana, cornisa unui acoperis, o intrare- care, incet, incet, parasesc cladirea, desprinzandu-se cu finete de consolele palatului (Metropotamul le-a observat de ceva vreme si a facut si un concurs cu tema "Ghiceste cariatida").

Desprinderea cariatidelor poate fi din cauza vechimii palatului, dar poate avea legatura si cu demolarile recente si cu lucrarile de santier incepute in noiembrie 2008.


Accesul interzis                                                                   Cariatidele, in semn de solidaritate, parasesc si ele palatul


Cand am vazut ca si doamnele din piatra abandoneaza lupta locurilor culturale din Bucuresti si se desprind de consolele cladirii, am zis sa facem o excursie pe vremea lui Barbu si a lui Alexandru Stirbei si sa "vizitam" palatul asa cum a fost el candva, cand promitea o viata de regi si printese cu gradinile lui mari. In calatoria la palat, am avut ca ghid lucrarea arhitectului Adrian Balteanu.

Palatul a fost construit in jurul anului 1835 de arhitectul Michel Sanjouand (arhitecton al Politicii Bucurescilor) la cerinta lui Barbu Dimitrie Stirbei, mare logofat al dreptatii in acea perioada, care isi dorea o resedinta domneasca demna de statutul sau.


Ce inseamna cu adevarat un palat. Un "before" pe care ni l-am dori si acum. Sursa foto.

Tot in dulcele stil neoclasic, Alexandru Stirbei, fiul domnitorului, isi pune amprenta asupra palatului; dupa proiectul arhitectului Friederic Hartmann, Stirbei Jr. adauga turnul si etajul cu faimoasele cariatide palatului. Palatul Stirbei era cunoscut pe vremea lui ca locul de intalnire al doamnelor si domnilor care veneau la o socializare high-class, la baluri.

In prezent, e destul de greu sa-ti imaginezi maiestuzitatea acestei cladiri si a imprejurimilor ei. Acoperita de garduri inalte de tabla si beton, la palat accesul este restrictionat oricarei priviri curioase. Atunci cand gasesti o gaura in zid si arunci un ochi si te astepti sa gasesti gradini spectaculoase, nu poti sa-ti incanti privirea decat cu o groapa si cu un santier, ambele la fel deprimante.

 
Galerie foto aici.

Asa ca ne vom inspira inca o data din lucrarea lui Adrian Balteanu pentru a vedea ce era odinioara in locul acestui santier si ce minunatii se ascundeau pe ceea ce este acum un teren viran, numai bun pentru o afacere profitabila:

- spatiul liber
- curtea de onoare, care a disparut odata cu prelungirea Caii Victoriei.
- gradina, despre care se spunea ca era o adevarata oaza de relaxare, cu miros de "liliac si salcam".
- corpul semicircular al grajdurilor, considerat prin anul 1965 unicat in Romania.
- pivnitele, un accesoriu deosebit pentru familia Stirbei care se ocupa cu productia si comercializarea vinului.

Palatul si toate elementele regale ale unei astfel de resedinte au fost in posesia familiei Stirbei pana la nationalizarea din 1948. Intre 1954 si 1977, palatul a fost gazda Muzeului de Arta Populara; pana in 1994, palatul isi schimba directia, devenind Muzeul Ceramicii si Sticlei.

In 2008, dupa ce stramosii Stribei au recuperat palatul, acestia il vand rapid unui om de afaceri, pe numele lui Ovidiu Popescu. In acelasi an, incep si demolarile si lucrarile de santier pentru un nou complex gigantic, menit sa umbreasca arhitectura secolului XIX pe care palatul a pastrat-o destul de bine.

        
La groapa culturala, vedere de dupa gard.                Poarta regala?!

Palatul Stirbei se afla pe Calea Victoriei 107, se intinde pe Str. Banului (nume parca predestinat acestui loc care a fost predat pentru afaceri banoase), str. General Budisteanu si Calea Grivitei. Aproape de aceasta cladire, zace in umbra o alta victima a modernitatii afacerezei: catedrala romano-catolica Sf. Iosif.

O analiza completa a cazului "Palatul Stirbei" gasesti aici.
Nemultumirea fata de masacrul locurilor frumoase din Dilema Veche.

Tu cum crezi ca am reusi sa pastram obiectivele culturale valoroase in Bucuresti?
Daca mai stii ceva despre Palatul Stirbei, da-ne de veste.