Locul Saptamanii - Muzeul Satului

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+
Ideea de distractie nu este asociata de multi cu mersul la muzeu. Daca mai adaugi si un element ruralo-satesc tip tezaur folcloric-viata satului, numarul amatorilor scade vertiginos. Cu toate acestea, Muzeul Satului nu duce niciodata lipsa de vizitatori, tocmai prin originalitatea sa.

In putine locuri ai ocazia sa intri direct in exponate si sa simti atat de puternic faptul ca au apartinut unor oameni pe care parca ii mai vezi trebaluind printre acareturi, adunandu-se in fata bisericii de Pasti si mergand agale langa o joiana leganandu-se pasnic spre islaz.. adica spre lacul Herastrau.

Muzeul tocmai a implinit 70 de anisori. Luand in considerare faptul ca majoritatea caselor au mult peste 100 de ani si ca cea mai veche este din secolul 17, varsta muzeului nu pare chiar venerabila. S-a infiintat la initiativa lui Dimitrie Gusti, dupa aproximativ un deceniu de cercetari si documentari etnologice prin satele romanesti. A fost deschis oficial in mai 1936, odata cu inaugurarea parcului Herastrau, in cadrul Lunii Bucurestilor.

La vremea aceea avea doar "29 de gospodarii, o biserica de lemn, cinci mori de vant, o moara de apa, un teasc de ulei, o povarna, o cherhana, o carciuma, sase fantani, cateva troite si un scranciob". 70 de ani mai tarziu suprafata lui s-a triplat si are peste 300 de contructii (case, acareturi, instalatii tehnice, trei biserici, un han, unde la vreme de targuri puteti manca si bea vin la ulcica).

Desi initiatorul proiectului a fost Gusti, responsabil cu punerea in scena a fost Victor Ion Popa, regizor, scenograf, dramaturg ┼či romancier, care spunea "Va sa zica avem de montat o piesa originala, nemaivazuta si nemaiauzita: un sat viu". Nu a fost deloc departe de adevar cu aceste cuvinte, pentru ca in primii ani, dupa ce au ajutat la montarea caselor in incinta muzeului, proprietarii chiar au locuit cu catel si purcel in acele case! In 1948, sesizandu-se pericolul deteriorarii exponatelor din cauza ... uzului zilnic, taranii au fost "evacuati" si trimisi inapoi in satele de unde proveneau.

Muzeul este construit pe baza a trei principii: istoric (dezvoltarea satelor pe parcursul a cateva secole), geografic (este structurat regional pentru ca plimbaretul prim lumea satului sa poata sa vada diferentele tipurilor de case in functie de zona), si al autenticitatii - casele au fost demontate cu grija, aduse la Bucuresti in 56 de vagoane (aproape 500 de tone de materiale) si reconstruite de chiar mesterii locali.

Arhitectura este teribil de interesanta si variata: cabanute de grinzi cu cusme de pai in Maramures, case solide si deschise la campie, colibe de lut ingropate in pamant care si-au lasat doar nasul afara (in zonele unde dadeau navala cotropitorii).

Exterioarele sunt insa doar o parte a farmecului acestui muzeu incremenit. In case este recreata perfect atmosfera locurilor: lavite cu zestre, strachini intinse pe pereti, stergare la geamuri, locatarii par abia sa fi plecat la hora in sat...

Este un loc placut in orice anotimp - primavara este plin de zumzet de albine si copaci in floare, vara este plin de umbra racoroasa langa lacul Herastrau, toamna ii da o lumina galbena, difuza, de atemporalitate. Iar iarna... iarna e cam noroi, dar e cel mai frumos.

Desi puteti sa aflati o groaza de lucruri de pe placutele de pe fiecare poarta, cu data, provenienta, planul casei si denumirea incaperilor, ar fi bine ca macar o data sa luati un ghid cu voi - ati afla atatea lucruri de care nici nu aveati habar, curiozitati, lucruri amuzante, traditionale. Va poate explica de asemenea geografia caselor in legatura cu traseul spiritualitatii taranesti: colturile casei: vatra (al femeii si al focului), patul (cu lada de albituri), masa (locul de adunare al familiei) si coltul de dupa usa, rezervat, in mod traditional, spiritelor malefice.

Atentie, in muzeu sunt cateva restrictii: fotografii doar in exterior (20 lei taxa foto, iar biletul de intrare e 5 lei), nu se fumeaza (in 1997 a avut loc un incendiu care a provocat pagube importante) si nu se merge cu masina. Cel mult cu caruta.

Iata, spre exemplu, in imaginea de mai jos, o exemplificare a etapelor dezvoltarii mijloacelor de deplasare pe baza animala (tractiunea si vizitiul): initial e o cusca pe 4 roti de lemn trasa de cai... sau boi

Invitat la o emisiune stil viata satului, dl. Marcel Pavel a refuzat sa faca o plimbare prin frumusete de muzeu si a preferat sa debarce direct la scara... langa moara.

Informatii de aici si aici




1 comentariu

Locul Saptamanii - Muzeul Satului
bogdan
#1 -

boul la volan, intr-adevar

Poate se temea de hoardele de paparazzi care ar fi iesit din colibe sa-l urmareasca si sa-i fotografieze impunatorul trup... Doooamne ce oameni...

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera