Locul Saptamanii: Locanta Jaristea
Restaurantul Jaristea sau, mai bine spus, locanta Jaristea (conform dexonline, locanta= han, local unde se servesc bauturi, conform definitiei din glosarul restaurantului, locanta= loc de petreceri de neuitat) este o emblema a orasului prin traditie, povesti si prin popularitate impusa.
Fundatia localului a fost pusa in 1990 iar in 1991 a aparut restaurantul. Povestile s-au tesut cu timpul, spectacolul la fel iar admiratia pentru opulenta constructie a aparut tot in timp. Jaristea este pe harta gandirii a multor oameni care incearca sa raporteze Bucurestiul la un specific culinar sau care incearca sa-i gaseasca farmecul interbelic. Dovada in acest sens stau filmarile din incinta restaurantului pentru Filantropica sau chiar vizita maestrului degustator, Anthony Bourdain, la locanta.
Atat regizorul Nae Caranfil cat si vedeta zeflemista de pe Travel Channel au ales Jaristea pentru istoria din spatele acestui local, fiecare avand, desigur, si alte motivatii. Ca unul din cazuri, cel cu Bourdain, s-a terminat oarecum catastrofal pentru imaginea tarii noastre, asta nu este doar vina locantei. Ce-i drept, opulenta usor confundabila cu kitsch-ul au contribuit la parerea pripita a calatorului, dar nu putem sa aruncam totul in curtea hanului cu purcelusi in lapte.
Sa vedem niste ganduri straine despre Jaristea din gura lui Bourdain:
"Nu ar trebui sa surprinda pe nimeni ca acest muzeu nebunesc, acest kitsch ce se vrea a fi un omagiu adus imperialismului, mi-a declansat semnale de alarma".
Dar sa revenim pe teren de joaca autohton si sa nu ne-mpiedicam de-un ciot, vorba poeziei. Jaristea inseamna "loc pustiit de foc" iar denumirea a ajuns emblema locului pentru ca sotul patroanei Laura Nicolau este din zona Jaristea, de undeva din Vrancea, loc care a supravietuit unui incendiu ale viilor boierului Haina Rosie.
Din pacate, cunoastem Jaristea doar din povesti si din istorii auzite, dar nu i-am calcat niciodata pragul (doar la intrare). Ce stim insa si ce am mai vazut pe unde am apucat, ba o emisiune, ba o filmare, ba un documentar sau un "clasic Youtube", este ca Jaristea este un loc in care se redescopera Bucurestiul vechi. Restaurantul gazduieste seri de povesti din Micul Paris alaturi de un public ales pe spranceana.
Emblema Jaristea este cucoana cu palarii, jupaneasa casei, doamna Laura Nicolau ceea care da verdictul si acceptul pentru fiecare preparat, cea care sta ca o matroana si vegheaza ca toate lucrurile sa mearga bine pe felia de istorie pe care a cladit-o cu atentie. Despre jupaneasa se spune (sau a croit ea povestea de asa natura) ca este nepoata Doamnei Calita, "Doamna cea Buna".
Tot invaluit de mit este si aceasta origine a Laurei Nicolau. Supradenumirea Calita cica i-a fost data de stranepotul lui Caragiale, Horia Pana. Calita era o cucoana generoasa care impartea pe la saraci ce putea. Podul Calicilor (actualul Pod Rahova) isi trage numele tot de la aceasta cucoana pentru ca imparteala avea loc in mahalaua Calicilor, zona saracilor.
Fascinatia pentru perioada interbelica pluteste deasupra descrierii locantei, atat pe site cat si in perceptia publica. Termenii, oarecum greoi pentru animalele urbane, contureaza o lume din belle epoque in care domnitele veneau in trasuri manate de birjari si erau imbracate in rochii cu dantela la care asortau manusi si umbrelute.
Inauntru fiecare obiect si piesa de mobilier si de decor este de colectie, o opera de arta si ea cu o poveste. Dintre obiectele adunate cu grija de prin consignatii si buticuri o sa regasesti la locanta dulapul Mitropolitului Filaret, sfesnicul lui Marghiloman, tablouri de Aman si Iser, dar si munitia Laurei Nicolau care nu ar trebui sa lipseasca niciunei cucoane: lornionul, tabachera si, desigur, impresionanta colectie de palarii si rochii fastuoase. Cartile de bucate sunt si ele din familii cu staif: Cantacuzino, Brancoveanu, Negruzzi sau Kogalniceanu.
Oaspetii sunt si ei tot din crema societatii: Principesa Margareta si Regele Mihai, Emma Nicholson, Francis Ford Coppola, Constantin Balaceanu Stolnici si altii.
Pana sa pasim si noi la Jaristea, ne multumim cu aura de mister din jurul acestui loc, cu miturile create despre acest restaurant si cu povestile din alta epoca, istorisiri care plaseaza Jaristea pe harta curiozitatilor noastre pe care nu stim inca daca vrem sa le descoperim de teama unei dezamagiri. Asa cum o stim noi, Jaristea are farmecul ei si este unul dintre locurile reprezentative pentru Bucuresti.
Tu ce povesti stii despre Jaristea sau, si mai bine, daca ai fost vreodata aici, spune-ne: avem sau nu avem motive sa fim dezamagiti?!
surse: jaristea.ro jurnalul.ro, adevarul.ro, wall-street.ro
Fundatia localului a fost pusa in 1990 iar in 1991 a aparut restaurantul. Povestile s-au tesut cu timpul, spectacolul la fel iar admiratia pentru opulenta constructie a aparut tot in timp. Jaristea este pe harta gandirii a multor oameni care incearca sa raporteze Bucurestiul la un specific culinar sau care incearca sa-i gaseasca farmecul interbelic. Dovada in acest sens stau filmarile din incinta restaurantului pentru Filantropica sau chiar vizita maestrului degustator, Anthony Bourdain, la locanta.
Atat regizorul Nae Caranfil cat si vedeta zeflemista de pe Travel Channel au ales Jaristea pentru istoria din spatele acestui local, fiecare avand, desigur, si alte motivatii. Ca unul din cazuri, cel cu Bourdain, s-a terminat oarecum catastrofal pentru imaginea tarii noastre, asta nu este doar vina locantei. Ce-i drept, opulenta usor confundabila cu kitsch-ul au contribuit la parerea pripita a calatorului, dar nu putem sa aruncam totul in curtea hanului cu purcelusi in lapte.
Sa vedem niste ganduri straine despre Jaristea din gura lui Bourdain:
"Nu ar trebui sa surprinda pe nimeni ca acest muzeu nebunesc, acest kitsch ce se vrea a fi un omagiu adus imperialismului, mi-a declansat semnale de alarma".
Dar sa revenim pe teren de joaca autohton si sa nu ne-mpiedicam de-un ciot, vorba poeziei. Jaristea inseamna "loc pustiit de foc" iar denumirea a ajuns emblema locului pentru ca sotul patroanei Laura Nicolau este din zona Jaristea, de undeva din Vrancea, loc care a supravietuit unui incendiu ale viilor boierului Haina Rosie.
Din pacate, cunoastem Jaristea doar din povesti si din istorii auzite, dar nu i-am calcat niciodata pragul (doar la intrare). Ce stim insa si ce am mai vazut pe unde am apucat, ba o emisiune, ba o filmare, ba un documentar sau un "clasic Youtube", este ca Jaristea este un loc in care se redescopera Bucurestiul vechi. Restaurantul gazduieste seri de povesti din Micul Paris alaturi de un public ales pe spranceana.
Emblema Jaristea este cucoana cu palarii, jupaneasa casei, doamna Laura Nicolau ceea care da verdictul si acceptul pentru fiecare preparat, cea care sta ca o matroana si vegheaza ca toate lucrurile sa mearga bine pe felia de istorie pe care a cladit-o cu atentie. Despre jupaneasa se spune (sau a croit ea povestea de asa natura) ca este nepoata Doamnei Calita, "Doamna cea Buna".
Tot invaluit de mit este si aceasta origine a Laurei Nicolau. Supradenumirea Calita cica i-a fost data de stranepotul lui Caragiale, Horia Pana. Calita era o cucoana generoasa care impartea pe la saraci ce putea. Podul Calicilor (actualul Pod Rahova) isi trage numele tot de la aceasta cucoana pentru ca imparteala avea loc in mahalaua Calicilor, zona saracilor.
Fascinatia pentru perioada interbelica pluteste deasupra descrierii locantei, atat pe site cat si in perceptia publica. Termenii, oarecum greoi pentru animalele urbane, contureaza o lume din belle epoque in care domnitele veneau in trasuri manate de birjari si erau imbracate in rochii cu dantela la care asortau manusi si umbrelute.
Inauntru fiecare obiect si piesa de mobilier si de decor este de colectie, o opera de arta si ea cu o poveste. Dintre obiectele adunate cu grija de prin consignatii si buticuri o sa regasesti la locanta dulapul Mitropolitului Filaret, sfesnicul lui Marghiloman, tablouri de Aman si Iser, dar si munitia Laurei Nicolau care nu ar trebui sa lipseasca niciunei cucoane: lornionul, tabachera si, desigur, impresionanta colectie de palarii si rochii fastuoase. Cartile de bucate sunt si ele din familii cu staif: Cantacuzino, Brancoveanu, Negruzzi sau Kogalniceanu.
Oaspetii sunt si ei tot din crema societatii: Principesa Margareta si Regele Mihai, Emma Nicholson, Francis Ford Coppola, Constantin Balaceanu Stolnici si altii.
Pana sa pasim si noi la Jaristea, ne multumim cu aura de mister din jurul acestui loc, cu miturile create despre acest restaurant si cu povestile din alta epoca, istorisiri care plaseaza Jaristea pe harta curiozitatilor noastre pe care nu stim inca daca vrem sa le descoperim de teama unei dezamagiri. Asa cum o stim noi, Jaristea are farmecul ei si este unul dintre locurile reprezentative pentru Bucuresti.
Tu ce povesti stii despre Jaristea sau, si mai bine, daca ai fost vreodata aici, spune-ne: avem sau nu avem motive sa fim dezamagiti?!
surse: jaristea.ro jurnalul.ro, adevarul.ro, wall-street.ro
© Copyright Metropotam 2006-2012.
Citeste si:
Pe scurt
- " Doamna ministru, noi ne miscam repede, da’ nu asa cum vreti" -- seful de santier vorbindu-i Monicai Macovei despre noul Palat de Justitie, care este fostul magazin...
Magazin: Interesart
Dintr-un proiect online al Valentinei Popescu, unde isi punea si vindea creatiile, Interesart a ajuns un magazin in toata regula, dragut, cochet, de unde nu-ti mai vine sa pleci. In...
Profil de Metropotam - Anda
Anda e o metropotamita care face parte dintre aceia care scriu propriul roman al Bucurestiului, le-ar arata prietenilor toate stencilurile daca s-ar putea, o enerveaza mitocania si spaga, ii place istoria orasului cu esplanade fictive si vrea mai multe restaurante in centrul vechi. Ii gasiti o parte din articole si un roman pe Liternet...
Un revelion bucurestean: pe strada, in club sau la restaurant?
Cei care nu se pot desparti de mandra urbe ce ne este capitala nici macar la cumpana dintre ani, trebuie sa gaseasca si ei ceva demn de facut de Revelion....
Videoclip nou de la Raku - Dedicatie speciala (cu Dan Nicolau)
Raku face o dedicatie speciala din Amsterdam. Sau cel putin asa pare din videoclipul pentru piesa Dedicatie speciala de pe albumul Rezistenta . Piesa aluneca foarte bine, iar clipul...
#1. tzepe la Jaristea
Jaristea e cunoscuta mai ales prin tzepele date sistematic clientilor: toti prietenii care au fost mi-au spus aceeasi poveste care implica intrebarea capcana "sa va fac un platouas?" cu rezultatul intre 5 si 10 milioane in plus la nota, in functie de fata clientului.
Eu personal am fost la o nunta acolo si atat mancarea cat si servirea au fost mediocre.
#2. Noi nu gandim-noi vorbim! Iar la Metropotam - scrim!
Sau scriem? Va las pe Dvs., gasca de "lingviste" ale metropotamului sa va hotarati.
Desigur ca nu are rost sa comentez postarea. E un sir de bale (ca sa nu jignesc balivernele) fara seaman din care nu se alege nimeni cu nimic!
Doar despre localizarea in timp: perioada interbelica (adica dintre primul si al doilea razboi mondial) e aia in care lumea mergea cu masina (deschisa si, mai tarziu, cu cupeu) si renuntasera la umberele in favoarea palariilor cele mai originale.
Interbelicul nu inseamna purcei de lapte si grasimi, animale impaiate samd. Era o epoca frantzuzita in Bucuresti, iar cucoanele din lumea buna nu si-ar fi bagat unghiile in ratul purceilor dupa marul prea copt sau ar fi "savurat" o ureche proaspt parlita ca azi la Jaristea.
Cat despre "opulenta usor confundabila cu kitsch-ul", vorbim mai degraba despre un Kisch pe care nu ma asteptam ca cei mai tembeli dintre conationali sa-l numeasca altfel.
Stimata "Irina": pana sa folositi un cuvant nou ("opulenta" - constat ca nu va face parte din vocabularul activ sau pasiv), va recomand un DEX. Nu online, ca nu exista vreo varianta "omologata" inca, ci ala cu coperti si tiparit pe hartie.
Repet recomandarea adresata unei alte "metropotamiste" anterior: mai treceti si pe la "Carturesti", poate se leaga de voi vreun cuvant cu intelesul lui cunoscut si restului lumii! Si, cum se fumeaza intr-o veselie iar chelnerii iti zbiara in fata cand nu se intampla sa nu te bage in seama, atunci sunt sigur ca va veti simti in elementul vostru!
Succes!
#3. patroana este jalnica
acolo se lucreaza sub un stress maxim,aceeasta femeie parvenit..calca peste cadavre@se fura la nota de plata!nu e prost cine cere prost cine da@dar a intrat cineva in spatele acestei carciumi sa vada cum stau ca sobolani in niste dulapuri de cad pe ei cei din program,nu da o farurie de mancare la nimeni..o femeiede la bucatarie a dat o afara de pe o zi pe alta...femeia a facut infart si a murit!au ramas 3 copii orfani,nu a intrebat niciodata daca au o paine pe masa!pacat de echpa care o are ca nenoroceste pe toata lumea,insasi baiatu si nora ei au sarit sa o bata..de buna ce e!!sa nu va mai incante palariile ei..nu merita nici buna ziua aceasta femeie@