Locul Saptamanii - Cimitirul Bellu
Oricat de sumbra si neortodoxa (pentru cititorii mai catolici decat Papa, acesta a fost un joc de cuvinte... ba nu, chiar doua) ar parea ideea unei plimbari prin cimitir, daca acesta este Cimitirul Bellu, vizita nu ar fi cu nimic mai prejos decat cea intr-un muzeu - de arhitectura, de istorie, de literatura.
Nu atat de cunoscut precum Père Lachaise, dar construit chiar dupa modelul acestuia, Bellu este cel mai mare (28 de hectare) si cunoscut loc de veci din tara. Atat locul, cat si locatarii sai au o istorie veche, ce merita sa fie cunoscuta. Acolo se afla actori (Pellea, Caragiu, Anda Calugareanu), scriitori si poeti (Ispirescu, Sadoveanu, Cosbuc, Rebreanu) si nenumarate personalitati de vaza din viata secolului 19 (familia Cantacuzino, Bratianu, si multi altii).
Aflat pe Calea Serban Voda, a luat fiinta, ca urmare a legii pentru inmormantari, care plasa cimitirele in afara zonelor orasenesti, pe locul unor vechi podgorii - o vizita de toamna acolo are "buchet" de vechi si iz de secol 19.
Documentele atesta infiintarea lui in anii 1850, fara a exista consens asupra unei date exacte (cea mai veche cruce este din 1851). Numele sau provine de la donatorul terenului, Barbu Bellu (1825-1900), fost ministru al cultelor si justitiei, care avea pe locul respectiv conac si gradina boiereasca si a fost si ctitorul manastirii cu acelasi nume.
Arhivele cimitirului arata ca primul concesionar a fost C.A. Rosetti, care a cumparat loc pentru inmormantarea fiicei sale, Elena, in 1859, doi ani mai tarziu aflandu-si loc acolo si fiul Anton, urmat de tatal sau in 1885.
Cimitirul are la intrarea dinspre capela o mica harta schematizata, ce ne arata dispunerea zonelor - a scriitorilor, actorilor, academicienilor, cimitirul catolic, Bellu militar (unit cu cel civil in 1945). In partea stanga s-a infiintat dupa 1989 cimitirul Eroilor Revolutiei.
Trecand peste aspectul putin morbid al vizitarii unui cimitir ca pe un muzeu, intentia nu este totusi deplasata, avand in vedere numarul capelelor si monumentelor funerare executate de cunoscuti arhitecti ai vremurilor trecute: Ion Mincu, Antoine Bourdelle (care a lucrat la bustul beizadelei Grigore Sturdza), sculptorul Caragea.
Monumentele sunt de o varietate rar intalnita, ceea ce il face un loc cu adevarat inedit, complet deosebit de cimitirele obisnuite, cu bunici indoliati si morminte napadite de buruieni. Acestea exista totusi - cimitirul nu este "locuit" doar de scriitori, actori si politicieni, insa constructiile monumentale rasar la tot pasul.
Din padurea de cruci de marmura alba, neagra sau roz apar ingeri prabusiti si inlacrimati pe cate un pat de veci, o Notre Dame in miniatura, o mini-biserica in stil brancovenesc, temple romane, piramide, sau - mai neobisnuit - pionieri cu trese si insigne.
Pe frontispicii sau chiar pe cruci epitafurile sunt de o varietate si cateodata de un ermetism care iti dau fiori: "Casuta mea de veci", "Animalul asta de doctor m-a ucis!", "Mai sezi putin".
In zona scriitorilor, la crucea lui Eminescu ramane mai mereu o candela aprinsa.
Piatra funerara se pare ca a iscat de-a lungul vremurilor cateva semne de intrebare, din cauza celor doua faclii intoarse de pe laterale (vezi foto - varianta mai mare in galerie). In fata lui zambeste in bronz innegrit de umezeala si vreme Nichita.
Din pacate multe din capele si monumente au fost vandalizate in deceniile trecute, fie din placerea de a distruge, fie in cautarea de eventuale "prazi".
Din fericire, exista gardieni, putin cam cerberi, care se uita destul de amenintator daca te apropii prea tare de vreun mormant mai impunator. Senzatia de supraveghere strica putin linistea si pacea vizitatorului, insa avand in vedere ca locul are veleitati de muzeu in aer liber, adunand atat vizitatori de familie, cat si pe cei mai numerosi de duminica, intentia nu este rau-voitoare. In fond, la noi sunt necesari paznici si in metrouri si langa monumentele de pe strada (vezi "teapa"), de ce nu ar exista gardieni si in cimitire?
Intrarea in acest "muzeu" este libera pentru trecatori, insa teribil de scumpa pentru .. hm... exponate (scuzati jocul de cuvinte). Piata "imobiliara" plaseaza costul unui loc de veci la Bellu intre 7 si 10 mii de euro. Scump, de lux, dar in fond, cine n-ar vrea compania eterna a lui Caragiale, Eminescu sau Toma Caragiu?
Nu atat de cunoscut precum Père Lachaise, dar construit chiar dupa modelul acestuia, Bellu este cel mai mare (28 de hectare) si cunoscut loc de veci din tara. Atat locul, cat si locatarii sai au o istorie veche, ce merita sa fie cunoscuta. Acolo se afla actori (Pellea, Caragiu, Anda Calugareanu), scriitori si poeti (Ispirescu, Sadoveanu, Cosbuc, Rebreanu) si nenumarate personalitati de vaza din viata secolului 19 (familia Cantacuzino, Bratianu, si multi altii).
Aflat pe Calea Serban Voda, a luat fiinta, ca urmare a legii pentru inmormantari, care plasa cimitirele in afara zonelor orasenesti, pe locul unor vechi podgorii - o vizita de toamna acolo are "buchet" de vechi si iz de secol 19.
Documentele atesta infiintarea lui in anii 1850, fara a exista consens asupra unei date exacte (cea mai veche cruce este din 1851). Numele sau provine de la donatorul terenului, Barbu Bellu (1825-1900), fost ministru al cultelor si justitiei, care avea pe locul respectiv conac si gradina boiereasca si a fost si ctitorul manastirii cu acelasi nume.
Arhivele cimitirului arata ca primul concesionar a fost C.A. Rosetti, care a cumparat loc pentru inmormantarea fiicei sale, Elena, in 1859, doi ani mai tarziu aflandu-si loc acolo si fiul Anton, urmat de tatal sau in 1885.
Cimitirul are la intrarea dinspre capela o mica harta schematizata, ce ne arata dispunerea zonelor - a scriitorilor, actorilor, academicienilor, cimitirul catolic, Bellu militar (unit cu cel civil in 1945). In partea stanga s-a infiintat dupa 1989 cimitirul Eroilor Revolutiei.
Trecand peste aspectul putin morbid al vizitarii unui cimitir ca pe un muzeu, intentia nu este totusi deplasata, avand in vedere numarul capelelor si monumentelor funerare executate de cunoscuti arhitecti ai vremurilor trecute: Ion Mincu, Antoine Bourdelle (care a lucrat la bustul beizadelei Grigore Sturdza), sculptorul Caragea.
Monumentele sunt de o varietate rar intalnita, ceea ce il face un loc cu adevarat inedit, complet deosebit de cimitirele obisnuite, cu bunici indoliati si morminte napadite de buruieni. Acestea exista totusi - cimitirul nu este "locuit" doar de scriitori, actori si politicieni, insa constructiile monumentale rasar la tot pasul.
Din padurea de cruci de marmura alba, neagra sau roz apar ingeri prabusiti si inlacrimati pe cate un pat de veci, o Notre Dame in miniatura, o mini-biserica in stil brancovenesc, temple romane, piramide, sau - mai neobisnuit - pionieri cu trese si insigne.
Pe frontispicii sau chiar pe cruci epitafurile sunt de o varietate si cateodata de un ermetism care iti dau fiori: "Casuta mea de veci", "Animalul asta de doctor m-a ucis!", "Mai sezi putin".
In zona scriitorilor, la crucea lui Eminescu ramane mai mereu o candela aprinsa.
Piatra funerara se pare ca a iscat de-a lungul vremurilor cateva semne de intrebare, din cauza celor doua faclii intoarse de pe laterale (vezi foto - varianta mai mare in galerie). In fata lui zambeste in bronz innegrit de umezeala si vreme Nichita.
Din pacate multe din capele si monumente au fost vandalizate in deceniile trecute, fie din placerea de a distruge, fie in cautarea de eventuale "prazi".
Din fericire, exista gardieni, putin cam cerberi, care se uita destul de amenintator daca te apropii prea tare de vreun mormant mai impunator. Senzatia de supraveghere strica putin linistea si pacea vizitatorului, insa avand in vedere ca locul are veleitati de muzeu in aer liber, adunand atat vizitatori de familie, cat si pe cei mai numerosi de duminica, intentia nu este rau-voitoare. In fond, la noi sunt necesari paznici si in metrouri si langa monumentele de pe strada (vezi "teapa"), de ce nu ar exista gardieni si in cimitire?
Intrarea in acest "muzeu" este libera pentru trecatori, insa teribil de scumpa pentru .. hm... exponate (scuzati jocul de cuvinte). Piata "imobiliara" plaseaza costul unui loc de veci la Bellu intre 7 si 10 mii de euro. Scump, de lux, dar in fond, cine n-ar vrea compania eterna a lui Caragiale, Eminescu sau Toma Caragiu?
© Copyright Metropotam 2006-2012.
Citeste si:
Cum a fost la Noaptea Muzeelor 2011 in Bucuresti
Ca in fiecare an la Noaptea Muzeelor , cuvantul de ordine a fost " coada ", lunga, groasa si de durata. Ca in fiecare an insa, ne facem ca uitam...
"Bucurie" - Impozitele pe cladiri si locuri de veci se maresc cu 15%
Primaria a construit prea multe bancute si fantana arteziana care este bugetul Capitalei a cam secat. Cand viata iti inchide o usa, se deschide portofelul. Din nou. Ca atare, de...
Locul saptamanii - Cernica
Fata de jungla orasului, Cernica este o oaza ireala. In mijlocul ostilitatii si indiferentei milioanelor de oameni ai capitalei si periferiei, care mustesc innegurati de pe o zi pe alta,...
Ce iti trebuie pentru inmormantare?
Nu e un moment fericit pentru nimeni, insa mai devreme sau mai tarziu ajungem si noi acolo. Mai intai in postura de a face aranjamentele, apoi... in cealalta. ...
Stiri: vineri, 5 noiembrie, pe scurt
- Adrian Paunescu a murit . Acesta va fi inmormantat pe Aleea Scriitorilor din Cimitirul Bellu . - Basescu declara "stare de razboi" . Romania n-a avut un moment...
Fuel the city
#1. Comentariu nou
cum de v-a lasat sa faceti poze in cimitir? sau nu v-au prins? :)
am fost acum vreo 2 saptamani si am facut niste poze si ne-au pus cei de la BGS sa stergem pozele din aparat :/
#2. Comentariu nou
cum de v-au lasat, pardon ;)
#3. Comentariu nou
am fost si eu acu un an sau doi, e chiar frumos
#4. cimitir
miostoo frate imi place dak ati avea si cv cu morti care ies din morminte ar fi cv de viss
;)
#5. Epitafuri
In iluzii urca omul,
http://epitafuri.comIn decepţii se coboara.
Astazi gandul te insala,
Maine timpul te omoara.
#6. nea' Bellu
tatal meu a fost inmormantat la Bellu de curand... acest cimitir poate fi considerat deosebit prin numele celor care i-au trecut pragul, insa costurile lui sunt nejustificat de mari... groparii au cerut 800 ron, mancare si bautura doar ca sa ridice un capac amarat de cavou... la capela este ca la morga, racoare si ai in companie inca vreo 4-5 morti, iar la slujba, ajutorul preotului a venit imbracat cu tricou inscriptionat mare "Armani"... lipseau luminile de club... o experienta unica!
#7. Comentariu nou
fata frumoasa care are drept monument un pionier cu trese are o poveste tragica(cum altfel);a murit de leucemie. era un copil incredibil de reusit. sora ei,despre care se spune ca e dusa rau,traieste intr-un conflict vecin cu dementa cu parintii indurerati,ajunsi si eu nu prea departe de pragul nebuniei.sa-i aiba in paza Dumnezeu pe toti si sa le usureze sufletele si suferinta...
#8. link poze
Nu functioneaza link-ul cu poze