Locul Saptamanii - Casa Radio

Pentru cine s-a obisnuit cu ea, Casa Radio nu pare a avea multe povesti de spus. Constructia uriasa de la intersectia bulevardelor Calea Plevnei si Splaiul Independentei este doar o ramasita a trecutului. Ceea ce ar fi putut fi pana astazi una dintre cladirile reprezentative pentru Bucuresti, deocamdata nu este decat o promisiune neimplinita. O parte a peisajului urban cu care ne-am obisnuit, dar cu care nu ne laudam.

Asta deoarece nimeni nu a locuit vreodata in Casa Radio. Proiectul nu a fost niciodata terminat. Inca se mai vad grinzi de otel iesite in exterior, semne ale potentialului nevalorificat. Cladirea este oarecum eleganta, dar la o privire mai atenta iluzia maretiei arhitectonice se pierde. Nu este decat un proiect abandonat, in valoare de milioane de euro. Singurii sai paznici sunt macaralele ruginite si parasite de ani de zile.

Tot aici a avut loc si accidentul in care si-a pierdut viata regizorul Cristian Nemescu, in august 2006. Dacia sa a fost proiectata in gardul care prejmuieste cladirea, in urma impactului cu un alt automobil.

"Dambovita Center, sau Casa Radio, sta de 15 ani ca o rana deschisa in buricul Bucurestiului" [Laszlo Borbely - Ministrul delegat pentru Lucrari Publice]

Casa Radio face parte din acel grup special al "Palatelor comuniste". Impreuna cu Casa Presei si Palatul Parlamentului, ea reprezinta mai mult decat o cladire, ce o reafirmare a idealurilor comuniste, sculptate in otel si beton. Asta deoarece destinatia initiala a cladirii era aceea de Muzeu al Partidului Comunist.

Complexul ocupa peste noua hectare in apropiere de centrul Capitalei si cu acces la doua artere importante de circulatie. Mai precis, Casa Radio are o suprafata uriasa, impartita intre 35.000 de mp patrati de suprafata construita si un teren adiacent de 90.000 de mp. La un pret de 1000 de euro/mp pentru teren si 200 euro/mp pentru suprafata construita, asta ar insemna ca la valoarea sentimentala a a cladirii se adauga o valoare foarte materiala de peste 100 de milioane de euro.

Daca trecutul se ofileste, banii vorbesc in continuare. Statul a incercat de mai multe ori sa concesioneze terenul unor investitori straini, care sa construiasca pe Cheiul Dambovitei un centrul comercial, administrativ sau chiar si cladiri rezidentiale. Odata s-a propus amenajarea Muzeului National de Arta Contemporana in cadrul Casei Radio insa acea idee a cazut, tocmai din pricina lipsei de fonduri.

Reconversia Casei Radio urma sa fie unul dintre primele contracte public-private de anvergura incheiata dupa revolutie. Statul a semnat in 2003 un contract cu firmele Mimel Imsat (Turcia) si ORB Estates (Marea Britanie), care in urma semnalarii unor nereguli a trebuit sa fie reziliat, la initiativa Ministrului pentru Amenajarea teritoriului, Laszlo Borbely.

Cei mai noi investitori care si-au exprimat interesul sunt companiile Elbit Medical Imaging (EMI) Group si Plaza Centers, divizia specializata in dezvoltarea proiectelor comerciale a grupului Europe Israel. 75% din proiectul Dambovita Center a ajuns astfel la investitorii israelieni Conform contractului, asocierea a fost incheiata pe o perioada de 49 de ani. Compania turca ce a pornit proiectul va pastra 10% din el, iar statul Roman 15%.

Proiectul abia a primit aprobarea din partea Guvernului. Incepand cu 2007 vom asista la schimbarea treptata dar sigura a cladirii-numite-odata-Casa-Radio. Proiectul va fi realizat in trei componente, a caror executie va dura aproximativ cate trei ani si se va incheia in termen de opt sau noua ani.

Deocamdata Casa Radio asteapta la fel de tacuta cum a asteptat in ultimii 16 ani. Putin mai patata de grafitti, putin mai gri pe alocuri, dar in esenta, reprezinta aceeasi promisiune care se tot amana sa fie implinita.