Locul Saptamanii - Casa Presei Libere

Scuzati inceputul "americanizat" dar trebuie sa inlaturam, acum, la inceput ceea ce e mult prea evident. The place is beeping huge! Acum ca am terminat si cu asta, sa purcedem in a cunoaste Casa Presei. Sora vitrega a Casei Poporului. Nu ii spunem sora pentru ca ar fi fost realizate de acelasi arhitect (Casa Scanteii a fost proiectata de Nicolae Maicu, iar Palatul Parlamentului de Anca Petrescu) si nici pentru ca ar fi construite in acelasi stil (Palatul Parlamentului impresioneaza prin lux si bogatia de detalii, in timp ce holurile Casei Presei sunt goale si neingrijite) ci pentru ca ele se intampla sa-ti trezeasca acelasi sentiment de micime omeneasca, de neinsemnare in fata eforturilor colective a celor care au construit ceva care va dainui (sa speram) secole de-a randul.

"Cat o fi durat constructia la muntele acesta?" ma intrebam in timp ce inconjuram cladirea, care apropo, este mult mai greu decat suna. Desi fatada impresioneaza prin inaltime si latime, odata ce treci de corpurile frontale mai ai mult de mers pana sa ajungi la capatul din spate al cladirii. Mai bine de 200 de metri chiar.

Raspunsul la intrebarea de mai devreme este cinci ani, mai precis intre anii 1952 si 1957. Horia Maicu a realizat proiectul pornind de la cladirea Universitatii Lomonosov din Moscova.

Sursa foto

La inceput cladirea s-a numit Combinatul Poligrafic Casa Scanteii "I.V.Stalin" , iar apoi Casa Scanteii. Nu mai trebuie sa va spun ca Scanteia era numele ziarul Partidului Comunist Roman, ceea ce cred ca nu stiti este ca si astazi se mai gaseste... si nu oricum... ci intr-o forma electronica.

Fundatia in sine a cladirii  ce serveste drept casa pentru zeci de publicatii, edituri si tipografii acopera o suprafata de 280 pe 260 de metri. Fara antena de televiziune are o inaltime de 96 de metri, iar cu tot cu antena, masoara 104 metri, intrecand chiar si Intercontinentalul, care are doar 86 de metri.

Casa Presei este un exemplu perfect de arhitectura stalinista. Mare si impozant, dar cu un scop practic. Nici chiar acest bastion al unei ere apuse nu scapa de modernizare. Drept in mijlocul cladirii se afla panoul luminos al producatorului de jeans LeeCooper. O pata de culoare, daca nu chiar un element suprarealist, avand in vedere istoria cladirii.

Pe 21 septembrie 1960, o uriasa statuie a lui Lenin, realizata de sculptorul Boris Caragea, a fost plasata in fata cladirii. Inlaturarea acestei statui pe 3 martie 1990 a facut parte din procesul de vindecare (sau de razbunare) al bucurestenilor de pe urma celor indurate in perioada comunista. Astazi piedestalul a ramas tot acolo, iar in locul statuii se afla un monument simplist si de neinteles.

Sursa foto

Dupa ce ne obisnuim cu marimea si cu dimensiunile "galactice"... incepem sa observam detaliile artistice. Acele elemente care, vazute de aproape, parca umanizeaza muntele de arhitecura stalinista. Elemente inflorate, margini margini sculptate si grilaje medievale. Turnurile in sine nu servesc nici un scop practic, si reprezinta simple artifcii arhitectonice. Aceeasi atentie pentru detalii scoate in evidenta faptul ca edificiul mai are o caracterstica umana. Imbatraneste. Varsta cladirii se poate citi in petele de rugina si in pietrele innegrite de fum si praf.

Aici se adapostesc marile cotidiene citite la micul dejun sau pe furis in metrou: Adevarul, Jurnalul National, Cotidianul. Aici sunt agentiile de presa care trimit informatia ce ne parvine prin ziare. In spatele cladirii se gasesc tipografiile, daca nu ti-e frica sa de caini, poti sa intri nestingherit. Una dintre cele mai importante tipografii eset Compania Nationala a Imprimeriilor Coresi, urmasa Combinatului Poligrafic. Tipografia are o traditie de 55 de ani.

Dupa 20 de minute de incercuit, tot nu credem ca o sa ajungem vreodata sa cuprindem sau sa intelegem cu adevarat castelul singuratic al Presei Libere. In imediata apropiere se afla Parcul Herastrau, lacul de verdeata care face cenusiul peretilor si mai cenusiu. Este evident insa ca aceasta cladirea isi onoreaza si isi va onora numele ani la randul, chiar daca este "amenintata" cu privatizarea. Casa Presei este o cetate a mass media intr-un oras care se hraneste cu media, zi de zi, ora de ora.

Surse - wiki, Serviciul de informatii in constructii