Locul Saptamanii: Biserica Italiana din Bucuresti

Biserica Italiana de pe bulevardul Nicolae Balcescu are 92 de ani, dar nu-i arata.

Am intrat in ea ca sa ascult colindele care se auzeau la intrare (romanesti si italiene) si am ramas inauntru o vreme, pentru ca nu mai era nimeni si domnea o atmosfera placuta de Craciun.




ascunsa intre blocuri si dupa fire

Biserica a fost terminata in 1916; planurile arhitectilor Mario Stoppa si Giuseppe Tiraboschi au avut ca model biserica Santa Maria delle Grazie din Milano, construita in stil lombard sau romanic timpuriu. Alaturi de ea a fost construita casa parohiala in 1924, in acelasi stil.





Comunitatea italiana, reprezentand vreo 7000 de suflete in prima jumatate a secolului 20, s-a imputinat foarte mult odata cu venirea la putere a regimului comunist. Din cauza acestuia, parintele Antonio Mantica, conducatorul spiritual al comunitatii, a fost expulzat, dupa ce a fost retinut si torturat cateva zile si a murit pe drumul inapoi spre Italia, in 1950. Aceeasi soarta a avut-o si urmasul sau, parintele Clemente Gatti.



Biserica a fost mai mult sau mai putin inchisa pana in 1968, cand in urma unei vizite a Ministrului de Externe italian se hotaraste redeschiderea ei. Dupa cutremurul din '77 biserica a fost restaurata de Marra, Vulcanescu si Apostu.


reproducere in marime naturala a Giulgiului din Torino


pictura pe ceramica desupra intrarii (60mp, Vulcanescu, 1982)


Radu Constantinescu, 1981

Desi e un lacas prietenos, cu mese in mai multe limbi (italiana, germana, romana si poloneza) si unde am putut face fotografii in ciuda interdictiei de la intrare (cerand totusi voie), informatiile despre Biserica Italiana din Bucuresti si despre istoricul sau sunt destul de putine. Brosurile de la intrare sunt doar in limbi straine si destul de sarace in informatii, iar site-ul ei doar in italiana.


orga, iar dedesubtul ei - Sfantul Anton de Padova si Sfanta Rita