Intamplari din supermarket: Revolutie la Billa

Locul: supermarketul Billa din Drumul Taberei
Timpul: cateva zile inainte de o sarbatoare importanta
Personaje: zeci de oameni care doresc sa isi umple preventiv frigiderele; baietii de la securitate; casierele.

Va puteti imagina scena? Toata lumea stie aglomeratia din timpul Craciunului sau Pastelui, dar am crezut ca un supermarket maricel si ora destul de inaintata ne vor feri de probleme. Departe de adevar...

Primele semne ca ceva e in neregula sunt cozile care se intind pana la jumatatea magazinului. Ok, asta e, e cladirea gandita prost si casele sunt prea aproape de rafturi... asteptam, ce sa facem, suntem obisnuiti. Doar nu e prima coada peste care dam, si banuiam totusi sa fie si altii la cumparaturi.

...Si asteptam. Si asteptam. In fata noastra se leaga prietenii ad-hoc: un domn se apuca sa povesteasca unor tineri (prospat-cunoscuti) despre excursia lui in Italia si lucrurile importante pe care le-a invatat acolo. Tinerii nu par impresionati. Doamna din spate ne roaga sa ii pazim putin cosul, pentru ca, daca tot sta, mai bine mai adauga una-alta. La celalat capat al raftului, un carucior plin zace abandonat.

Ceva mai incolo, incep zbieretele. Cativa nefericiti isi dau seama ca doua cozi asteapta la aceeasi casa. Admonestari politicoase, apoi din ce in ce mai nervoase, dupa care se cheama paza. Cei de la paza, niste tinerei subtiri, par destul de intimidati de multimea nervoasa. Nu, ei nu stiu de ce in prag de sarbatori sunt deschise doar jumatate din case; probabil si-au luat casierele concediu. Nu, ei nu pot sa ne ajute, pentru ca nici daca ar vrea n-ar sti sa opereze casa. Nu, nu au cum sa-l cheme pe patron. Ce pot sa faca este sa tina cozile in frau, astfel incat fiecare sa ajunga la casa care ii corespunde. Nu e foarte usor, pentru ca din cauza spatiului ingust fiecare coada serpuieste printre rafturi si frigidere.

Un sfert de ora mai tarziu, doamna din spate cedeaza nervos si isi abandoneaza cosul. Noi si domnul din fata suntem tari pe pozitii.

Jumatate de ora mai tarziu reusim intr-un final sa ajungem la Pamantul Fagaduintei: iesim la drumul mare (adica la un culoar) si vedem casa! Nu avem mult de asteptat, pentru ca domnul din fata plateste si pleaca rapid: cumparase doua beri. Ne intrebam cum de a putut sa astepte atat vreme in haos pentru atata lucru; oare nu avea nici un butic deschis non-stop langa bloc?

Platim si ne juram sa nu mai calcam in vreun magazin inainte sa treaca sarbatorile.