Intamplari din Bucuresti: Taximetrista sau De ce femeile n-ar trebui

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+
Am mai mers o singura data cu o femeie soferita de taxi, fara incidente, asa ca mi-am zis sa nu discriminez nici acum. Un taximetrist e un taximetrist e un taximetrist (*).

Hotararea de a acorda tuturor sanse egale venea dupa ce soferul din taxi-ul din fata ei, pe care il alesesem initial (ei bine... o a doua sansa egala, sa zicem), ma intrebase unde merg apoi clatinase compatimitor din devla si cu gura plina de firmituri imi improscase ca e imposibil. Se merge bara la bara. Asta da eveniment vinerea seara...

Dar trebuia sa ajung la Katatonia, si inca urgent, asa ca am acordat sansa egala taximetristei urmatoare.
- Liber?
- Da, zice, stingand tigara pe geam, apoi scuturand cu unghia scrumul si punand restul de chistoc pe bord.
- La Preoteasa, va rog, casa de cultura.
[privire bovina, cu ochi umezi si clari]
- Calea Plevnei.
[privirea bovina revine, ceva mai incetosata] - In Regie?
- Oarecum... nu. In spatele Operei.
- Nu stiu unde e Opera.

Incepusem sa ma uit cu un ochi dupa camera ascunsa, cu altul dupa un alt taxi, iar cu al treilea la ceas.

- La Eroilor...
[privirea se lumineaza] - Aaa, Eroii Revolutiei!
[privirea mea se crucifica deasupra nasului]
- Nu, doamna, pe Stirbei Voda in jos spre Dambovita!

Sa purcedem, dara.

I-a luat 3 minute sa plece de langa trotuar. Era parcata perpendicular, in spatele ei alte masini parcate, plus coloana la semafor. 5 cm in spate, frana, 5 cm in fata, frana. Repetam. Si tot repetam, pana cand sunt convinsa ca a afectat miscarea de rotatie a pamantului, iar lumea ajunsese sa nu se mai invarta, ci sa penduleze, ca si toate organele mele interne.
 
A plecat. A fentat doi amarati care conduceau regulamentar, a taiat fata altuia, a accelerat cand nu trebuia... ma linistisem. Conducea ca un taximetrist. V-am spus, tuturor trebuie sa li se acorde o sansa. Prejudecatile fac lumea atat de urata, ar trebui sa fim cu totii mai ingaduitori, mai relaxati, sa ne oprim din cand in cand sa mirosim trandafirii, sa fim mai putin grabiti.... frana.... frana.... pune FRANA!

A pus. Cu scartz si poc. Poc-ul era de la mine, din fericire. Imi cazuse camera foto pe jos cand incercam sa nu ma izbesc de parbriz (uitasem centura).

Disperarea revine. Ma simteam ca intr-un film de groaza de mana a doua. Filmat pe fast fwd.

La gara se pune pauza. Ambuteiaj. In timp ce imi numaram zilele minutele de asteptat la coada, ii suna telefonul.
- Da, ma, mi-a facut figuri toata ziua. Numai in suturi i-am dus pe toti.
Splendid. Are masina stricata.
- Nu ma intorc acum... cat o merge, o merge.
Nici sa nu te gandesti sa ma lasi in desertul asta de masini.
- Da' stii cum fac? Cand o ia razna, accelerez foarte tare si merge.
Sweet Mother Mary!!
- Toata ziua am mers cu tromba de fum in spate...

Ma uitam instinctiv inapoi, cand imi suna telefonul. (Intre timp inchisese)
- Cum a fost la dentist? Ti-ai luat antibioticele?
Muahahaha... dulce razbunare!
- A fost groaznic, 2 ore a durat de data asta. Ma tineau doi pe scaun. Era plin peste tot de sange. Medicamentele? Inca nu le-am luat. Sper sa n-am iar vreo criza...

Nu-s o persoana rea. Cateodata pot fi chiar si painea (graham, admit) lui Dumnezeu. Dar sper sincer ca am speriat-o bine si ca mi-am razbunat neuronii decedati de stress langa taximetrista groazei.

Mai aveti povesti cu taxiuri?



1 comentariu

Intamplari din Bucuresti: Taximetrista sau De ce femeile n-ar trebui
flv
#1 -

=))

mi-ai luminat ziua si viata cu totul cu savuroasa ta scriitura, draga mea metropotamita :) plecaciuni.

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera