I <3 Bucuresti: Piata Sarindar, legenda si manastirea

Trecem de multe ori pe langa fantana Sarindar, cea din fata Cercului Militar, si intotdeauna ne-am intrebat ce inseamna numele sau. Am sapat un pic si am descoperit o bucata interesanta din istoria Capitalei, lucru care ne-a facut sa privim cu alti ochi Piata Sarindarului (sau a Tricolorului, cum se numeste acum) sau Cercul Militar.

Pe locul unde se afla acum Cercul Militar National, mai exact sub acesta, se afla inca temeliile unei cladiri emblematice pentru Bucuresti, cel putin la vremea sa: Manastirea Sarindar. Aceasta ocupa un spatiul cuprins intre Calea Victoriei – Bulevardul Regina Elisabeta – Strada Brezoianu. Inainte de manastire, locul a fost sfintit printr-o biserica din lemn ridicata de boieri Cocorasti. Ajunsa in paragina in timpul domniei voievodului Matei Basarab, in 1652, pe locul sau "a fost ridicata o biserica mare, cu ziduri groase de caramida, cu chenare de piatra sculptate la usi si la ferestre, pastrandu-i-se vechiul hram, 'Adormirea Maicii Domnului'".

Odata cu terminarea noii biserici, Matei Basarab graia: "Facand Domnia mea 40 de biserici, precum ma fagaduisem lui Dumnezeu, am indeplinit cu aceasta pre care am zidit-o din temelie in locul unei bisericute vechi ce se zicea a Coconilor… si eu am numit-o Serindarul, leat 7160 (1652), lasand tot hramul Adormirea Maicii Domnului, ca sa fie pomenire parintilor, noua si fiilor nostri, amin." Denumirea data de Matei Basarab se trage de la termenul grecesc "saranda" (patruzeci), aceasta fiind a patruzecea biserica facuta sau refacuta de domnitor 

Chiar daca in prezent locul pe care se afla "Serindarul" este in centrul Capitalei, atunci era la marginea orasului, iar manastirea care s-a format in jurul ei se intindea de la de la Lacul lui Dura Negutatorul (lacul Cismigiu) pana spre malul Dambovitei. In jurul ei a inceput sa apara o mahala a tabacarilor, in zona strazii Brezoianu, iar, mai apoi, orasenii au ocupat o parte din mosia manastirii, construind aici case si gradini.

Legenda spune ca aici, la sfarsitul secolului al XVII-lea, se afla si o icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului: "draci gonind, orbi, slabanogi si tot felul de boale si suferinte tamaduind". In timp, manastirea primeste dreptul sa detina o carciuma, fiind scutita de: "fumarit, caminarit, de vama, de vin domnesc si de toate alte angarale" - lucru care o imbogateste. Prin 1795, aici se muta si visteria statului, acesta fiind si cel mai sigur loc din Bucuresti.

Dar manastirea incepe sa capete aspectul unui han si incepe sa se zvoneasca ca unele incaperi fusesera transformate in bordel. Apoi, Ipsilanti decide ca unele dintre odaile hanului sa fie transformate in spital de nebuni. Se banuieste ca manastirea incepe sa se naruie tocmai din cauza faptului ca locul nu mai este sfant, iar aici isi are locul "necuratul".

Dar cutremurele sunt cele care o naruie incetul cu incetul. In 1880 este inchisa si demolata intre 1893 si 1895. Sarindarul este daramat in doar doua zile, iar pe locul sau se ridica o fantana. Abia in 1912 incep constructiile pentru Cercul Militar.

Dar, pana sa se construiasca Cercul Militar, zona de aici s-a numit Piata Sarindarului si exista o legenda urbana legata si de aceasta piata. Aici a avut loc un mare scandal, ce acum ar parea banal: doua fete, ce lucrau la tipografiile din zona, s-au paruit in plina zi si in vazut lumii din cauza unei povesti de inima albastra - amandoua iubind acelasi barbat. Pentru vremea respectiva, stirea a facut ziarele sa vuiasca, iar toata lumea care trecea prin fata fantanii Sarindar nu-si putea stapani un zambet. 

Dar apoi au inceput sa circule zvonuri cum ca baiatul pentru care s-au "duelat" cele doua fete era chiar Sarindarul, iar "fetele" erau cele doua destinuri ale locului care se luptau pe el - al celor sfinte sau al desfraului.

Nu stim despre voi, dar acum, de fiecare data cand vom trece prin fata Cercului Militar vom privi locul cu alti ochi.

sursa foto
sursa foto 2
surse: 1, 2