Haiducul Ionita Tunsu

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+
A bagat spaima in boierii si negustorii anilor 1820-1830, l-a avut in bataia pustii pe generalul Kiseleff, iar in urma lui a ramas, zice-se, o comoara. Si pentru ca trebuia, ca mai toti haiducii, sa poarte o porecla, i s-a spus Tunsu(l). Ionita Tunsu(l).

Nascut in Optasi (Olt), Ionita a fost mai intai paracliser la Biserica Sfintii Voievozi de pe Calea Grivitei si a locuit in curtea locasului. Era un om voinic si cu stiinta de carte, ar fi putut ajunge diacon si chiar preot. Insa a fost tuns pentru "nu se stie ce pacat", si a ramas cu poreclele "Tunsu(l)", "Paracliserul" si "Raspopitul". A participat la Revolutia lui Tudor Vladimirescu, apoi si-a facut o ceata de haiduci. Acestia erau talhari/ fosti masalagii (dupa unii contemporani), sau "oameni care avusesera mari necazuri in viata", (conform lui George Potra, "Din Bucurestii de ieri").

Banda lui Tunsu nu omora pe nimeni, doar ii jefuia pe bogati pentru a ajuta batranii singuri, vaduvele cu copii si mamele care n-aveau cu ce-si marita fetele. Mai mult, haiducii lasau ceva bani si victimelor, s-aiba "de cheltuiala". Nu operau doar in Bucuresti, iar despre ispravile din Tara Romaneasca s-au pastrat mai multe anecdote. De pilda odata, aflat la Ghergani (Dambovita), Tunsu i-a spus unui boier sa nu mai manance sub un stejar, ca face pofta haiducilor. Boierul (tatal lui Ion Ghica), a pus sa se ridice un pavilion in jurul copacului, pentru a putea cina in continuare acolo.

Capul lui Kiseleff si recompensa de 1000 de lei

Alta data, fiind dat in urmarire de catre generalul Pavel Kiseleff, l-a pandit pe acesta dintr-un tufis, insa nu a tras in el. Apoi i-ar fi spus, intr-o scrisoare: "Capul excelentei tale a fost astazi in gura pustei mele. N-am voit sa te omor, caci omoram un parinte iubit de tara". In continuare il ruga ca si "gonacii" lui sa-i crute viata cand il vor prinde. Iar generalul (practic guvernatorul Principatelor Dunarene) a ordonat intocmai.

Kiseleff
Pavel Kiseleff (sursa)

Odata cu anuntarea unei recompense de 1000 de lei, Tunsu a fost tradat de finul lui, Radu (Stefan), capitan de politie in Bucuresti. La 11 august 1832, acesta a instiintat Agia ca Ionita va veni la el, intr-o duminica, pentru a-l prada pe capitanul Paraschiva. O ocazie excelenta pentru a-l prinde pe haiduc... Asta daca oamenii agiei nu l-ar fi luat pe contele Govorov drept Ionita Tunsul, din cauza intunericului. Contele rus s-a ales cu rani la buza si falca, iar Tunsu, auzind impuscaturile, a lasat vizita pe duminica urmatoare.

In seara acelei zile, haiducul era asteptat de o companie de soldati si mai multi arnauti, plasati sub podul Grozavesti si in tufele de pe marginea Dambovitei. Cand caruta haiducului a ajuns la pod, capitanul Radu a dat pinteni calului si a trecut in fuga. Apoi soldatii si arnautii au inceput sa traga asupra carutei.

O parte dintre haiduci au scapat cu viata, iar Tunsu a fost ranit si a incercat sa se arunce in apa raului. A cazut intre rachite unde a fost gasit, cu burta ciuruita, de un polcovnic si un buluc-basa. Medicii lui Kiseleff au incercat sa-i salveze viata si sa-i scoata gloantele din corp. Fara succes: Ionita Tunsul s-a stins din viata, catre ziua.

"Rasplata" lui Radu si comoara Tunsului

Cadavrul a fost expus in Bucuresti si au venit sa-l vada din toate colturile orasului. Unii varsau lacrimi, iar un batran, "a carui familie fusese ajutata mult, i-a pus si un ban de argint pe piept" ("Din Bucurestii de ieri"). In ciuda asteptarilor sale, capitanul Radu nu a primit nimic. Mai putin cateva luni de puscarie pentru ca a fost "partas si tainuitor" in cazul talhariilor lui Ionita. A fost eliberat dupa presiuni din partea Marii Vornicii, Agiei si Vorniciei temnitelor. Se pare ca au schimbat si un judecator ca sa-i poata da drumul.

strada ecaterina teodoroiu matei millo
Foto Noridamar                                                                            Sursa

Tunsu a continuat sa traiasca mult timp in memoria muntenilor si a bucurestenilor, in special. Actuala strada Ecaterina Teodoroiu (in stanga imaginii de sus) se numea pe la 1852 "strada Tunsului". La capatul strazii ar fi existat casa iubitei lui, la care haiducul venea numai dupa caderea intunericului, cand ii aprindea o candela in fereastra.

Pe strada alaturata, a Semicercului, si-ar fi ingropat Tunsu comoara, sub o casa. Ar fi fost aceeasi casa in care a locuit mai tarziu Gala Galaction si unde se intalneau Arghezi si N.D.Cocea. Apropo de scriitori, C.D. Aricescu a povestit intr-o poezie cum se juca in copilarie "de-a Tunsu", iar publicistul S. Mihailescu a scris vodevilul "Tunsu Haiducu". Premiera a avut loc in 1858, iar in rolul principal a fost distribuit marele Matei Millo (foto sus).

Sursa thumb



Nici un comentariu inca vrei sa comentezi?

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera