Fetele orasului: Bucurestiul comunist
"Aduce putin cu Budapesta si Praga, dar e mai comunist", imi spunea de curand un prieten neamt in vizita in Bucuresti. "Cum mai comunist?" "Asa, cu blocuri uniforme si gri".
Desi si Budapesta si Praga isi au partea lor de uniform si gri, dintre toate capitalele Europei Centrale si de Est Bucurestiul primeste eticheta asta cel mai des. Iar cei ce i-o aplica nu banuiesc nici macar un sfert din schimbarile pe care le-a suferit orasul in ultima jumatate de secol 20. Bucurestiul a fost o macheta sub bagheta marelui "ctitor" cu vise grandomane, care facea un sigur semn si picau cartiere intregi (exista si un banc pe tema asta, cum ca zona din Dealul Arsenalului, unde e acum Casa Poporului, a cazut pentru ca Ceausescu a fost atacat de o viespe in timpul unei vizite de lucru si a inceput sa dea din maini, miscari interpretate drept "radeti tot").
Desi toata lumea se gandeste la blocuri si demolari cand spune ca avem o capitala tarata de comunism, se iau rar in considerare si alte aspecte ale transformarii orasului din anii '60 si '70.
In vremea comunismului s-a construit Sala Palatului (Republicii Socialiste Romania), s-au ridicat noul Teatrul National, Opera Romana si multe teatre in aer liber - in Herastrau, in parcul 23 August (azi Amfiteatrul Eminescu), si Nicolae Balcescu. S-au construit cinematografe: Floreasca, Luceafarul, Grivita (si multe altele), stadioane si sali de sport: Stadionul 23 August, Dinamo, Sala Floreasca, Sala Polivalenta.
Si transporturile s-au imbunatatit - au aparut doua aeroporturi, la Baneasa si Otopeni, in 1949 a aparut prima linie de troleibuze, pe traseul Piata Victoriei - Hipodrom (vezi mai multe despre istoria RATB-ului aici), iar in 1975 au inceput lucrarile la reteaua de metrou, al carei prim tronson a fost inaugurat in 1979.
S-au construit spitale: Fundeni, Spitalul de Urgenta, Spitalul Municipal si citam din Istoria Bucurestilor de Giurescu: "La finele anului 1978 Bucurestii aveau 52 de spitale mari, cu 25 de mii de paturi".
Au aparut cladiri monumentale, nu prea estetice pentru gustul nostru de azi, dar care isi indeplineau pragmatic functiile:
S-a construit complexul expozitional Romexpo (cu vechea denumire imprumutata de la Targul International Bucuresti, TIB), Palatul CFR (Ministerul de Transporturi), si caminul ceferistilor, ulterior devenit hotel (Nord?), Palatul Societatii de Radiodifuziune de pe Gen. Berthelot (fosta Nuferilor), Palatul Televiziunii de pe Dorobanti, construit in1957 1968. Si daca cineva isi aduce aminte de cele 2-3 ore de emisie seara din ultimii ani ai comunismului, sa stiti ca la inceputurile televiziunii, adica in 1958, se emitea sporadic, doar vreo 5 zile pe saptamana.
Odata cu aparitia noilor cartiere muncitoresti, nu au fost uitate spatiile verzi si s-au refacut si extins parcuri:
S-a construit si Gradina Zoologica de la Baneasa, s-a marit Herastraul, au aparut parcul 23 August, in fosta groapa a Vergului, parcul Tineretului, in mlastina Cocioc, Parcul Circului pe asa-numita groapa Tonola, Parcul Nicolae Balcescu (azi Bazilescu), Parcul Copilului, in zona gropilor de gunoi Cutarida si a lui Ouatu (prin care a copilarit si Eugen Barbu si le-a inviat in romanul Groapa). (vezi un top al parcurilor din Bucuresti)
Azi in ruine, mastodontii industriali ai Bucurestiului au aparut in deceniile 7 si 8 - Semanatoarea, IMGB, Electroaparataj, APACA, Intreprinderea de confectii si tricotaje, Combinatul Poligrafic Casa Scanteii, fabrica de anvelope Danubiana, Policolor, Antrefrig, uzinele Autobuzul... ca sa enumeram numai cateva dintre cele 199 intreprinderi care fumegau in Bucuresti la sfarsitul anului 1977.
"La finele anului 1978 industria bucuresteana realiza intreaga productie a anului 1938 in numai 6 zile"*
Vezi detalii despre Bucurestiul industrial in dosarul nostru din anii trecuti.
In 1950 Bucurestiul a fost reimpartit - din 4 sectoare, s-a facut cu 8 raioane: Grivita Rosie, 30 Decembrie, 1 Mai, 23 August, Tudor Vladimirescu, Nicolae Balcescu, V.I. Lenin, 16 Februarie. Acestea au devenit iarasi sectoare, numerotate de la 1 la 8, in 1968, dupa care, in 1979, 1 s-a unit cu 8 si 2 cu 3 si din opt au ramas sase, cum sunt si astazi.
Extinderea cu cartiere noi de blocuri cu apartamente pentru oamenii muncii a inceput -natural- in zonele din exterior. Ca cifra de comparatie cu suprafata ocupata azi de blocuri, in 1954 casele cu un singur nivel (parter) ocupau o suprafata de peste 80% din oras*. Primul a fost Ferentariul (anii '45-'47), urmat de Bucurestii Noi, fata de care arhitectii au fost darnici - pe langa blocuri, a primit si teatru de vara si cinema - "Infratirea intre popoare", unde a fost teatrul Masca, apoi acolo s-a mutat anii trecuti Studioul Casandra.
Au urmat, nu neaparat in aceasta ordine, Vatra Luminoasa, Floreasca, Titan, Drumul Taberei, Militari, Pantelimon, Colentina, Berceni, 1 Mai si Iancului, iar graficul de evolutie a crescut sensibil: in 1958 s-au construit peste 6 mii de apartamente, iar in 20 de ani, in 1978, numarul ajunsese la 30 de mii.*
Despre ele s-au scris tratate intregi. Programul de "sistematizare" a inceput serios prin 1974, dupa ce Ceausescu a facut niste vizite in China si Coreea de Nord si s-a intors cu idei noi. Sistematizarea teritoriului a dus la demolari si reconstruiri dupa principiile socialismului multilateral dezvoltat... sau "multilateral demolat", care au inceput de la sat (pentru ca numarul oraselor trebuia dublat pana in 1990) si au continuat cu orasele, cel mai afectat fiind Bucurestiul.
Sub pretextul pagubelor facute de cutremurul din 1977 (unul dintre cele mai mari dezastre din istoria Bucurestiului) au inceput sa fie demolate biserici, altele au fost mutate in spatele blocurilor, pentru ca "stricau fatada". Uniunea arhitectilor estima la inceputul anilor '90 ca au fost distruse vreo 2000 de cladiri, dintre care 77 cu valoare arhitecturala si istorica.
Cele mai afectate zone au fost cartierul Uranus si Dealul Arsenalului, peste care s-a trasat un mega proiect numit Centrul Civic si Victoria Socialismului, in urma caruia au mai ramas si azi cadavrele Bibliotecii si ale Esplanadei. Si in zona Vacaresti se intentionau in 1988 schimbari radicale - lac si parc de distractii. Din fericire epopeea comunista s-a terminat in 1989, altfel pe lista de demolari mai erau multe edificii (inclusiv Gara de Nord), si azi probabil n-am mai fi avut nici Centru Vechi... chiar si asa prapadit cum e el.
Va recomandam sa vedeti in continuare si seturile de fotografii ale lui Dan Vartanian: Bucuresti, odiseea comunista si Andrei Pandele: Life 1975-89.
*Bibliografie: Istoria Bucurestilor, de Constantin C. Giurescu
Desi si Budapesta si Praga isi au partea lor de uniform si gri, dintre toate capitalele Europei Centrale si de Est Bucurestiul primeste eticheta asta cel mai des. Iar cei ce i-o aplica nu banuiesc nici macar un sfert din schimbarile pe care le-a suferit orasul in ultima jumatate de secol 20. Bucurestiul a fost o macheta sub bagheta marelui "ctitor" cu vise grandomane, care facea un sigur semn si picau cartiere intregi (exista si un banc pe tema asta, cum ca zona din Dealul Arsenalului, unde e acum Casa Poporului, a cazut pentru ca Ceausescu a fost atacat de o viespe in timpul unei vizite de lucru si a inceput sa dea din maini, miscari interpretate drept "radeti tot").
Desi toata lumea se gandeste la blocuri si demolari cand spune ca avem o capitala tarata de comunism, se iau rar in considerare si alte aspecte ale transformarii orasului din anii '60 si '70.
Culturale, administrative si utilitati
In vremea comunismului s-a construit Sala Palatului (Republicii Socialiste Romania), s-au ridicat noul Teatrul National, Opera Romana si multe teatre in aer liber - in Herastrau, in parcul 23 August (azi Amfiteatrul Eminescu), si Nicolae Balcescu. S-au construit cinematografe: Floreasca, Luceafarul, Grivita (si multe altele), stadioane si sali de sport: Stadionul 23 August, Dinamo, Sala Floreasca, Sala Polivalenta.
Si transporturile s-au imbunatatit - au aparut doua aeroporturi, la Baneasa si Otopeni, in 1949 a aparut prima linie de troleibuze, pe traseul Piata Victoriei - Hipodrom (vezi mai multe despre istoria RATB-ului aici), iar in 1975 au inceput lucrarile la reteaua de metrou, al carei prim tronson a fost inaugurat in 1979.
S-au construit spitale: Fundeni, Spitalul de Urgenta, Spitalul Municipal si citam din Istoria Bucurestilor de Giurescu: "La finele anului 1978 Bucurestii aveau 52 de spitale mari, cu 25 de mii de paturi".
Au aparut cladiri monumentale, nu prea estetice pentru gustul nostru de azi, dar care isi indeplineau pragmatic functiile:
S-a construit complexul expozitional Romexpo (cu vechea denumire imprumutata de la Targul International Bucuresti, TIB), Palatul CFR (Ministerul de Transporturi), si caminul ceferistilor, ulterior devenit hotel (Nord?), Palatul Societatii de Radiodifuziune de pe Gen. Berthelot (fosta Nuferilor), Palatul Televiziunii de pe Dorobanti, construit in
Odata cu aparitia noilor cartiere muncitoresti, nu au fost uitate spatiile verzi si s-au refacut si extins parcuri:
S-a construit si Gradina Zoologica de la Baneasa, s-a marit Herastraul, au aparut parcul 23 August, in fosta groapa a Vergului, parcul Tineretului, in mlastina Cocioc, Parcul Circului pe asa-numita groapa Tonola, Parcul Nicolae Balcescu (azi Bazilescu), Parcul Copilului, in zona gropilor de gunoi Cutarida si a lui Ouatu (prin care a copilarit si Eugen Barbu si le-a inviat in romanul Groapa). (vezi un top al parcurilor din Bucuresti)
Bucurestiul industrial
Azi in ruine, mastodontii industriali ai Bucurestiului au aparut in deceniile 7 si 8 - Semanatoarea, IMGB, Electroaparataj, APACA, Intreprinderea de confectii si tricotaje, Combinatul Poligrafic Casa Scanteii, fabrica de anvelope Danubiana, Policolor, Antrefrig, uzinele Autobuzul... ca sa enumeram numai cateva dintre cele 199 intreprinderi care fumegau in Bucuresti la sfarsitul anului 1977.
"La finele anului 1978 industria bucuresteana realiza intreaga productie a anului 1938 in numai 6 zile"*
Vezi detalii despre Bucurestiul industrial in dosarul nostru din anii trecuti.
Cartiere muncitoresti
In 1950 Bucurestiul a fost reimpartit - din 4 sectoare, s-a facut cu 8 raioane: Grivita Rosie, 30 Decembrie, 1 Mai, 23 August, Tudor Vladimirescu, Nicolae Balcescu, V.I. Lenin, 16 Februarie. Acestea au devenit iarasi sectoare, numerotate de la 1 la 8, in 1968, dupa care, in 1979, 1 s-a unit cu 8 si 2 cu 3 si din opt au ramas sase, cum sunt si astazi.
Extinderea cu cartiere noi de blocuri cu apartamente pentru oamenii muncii a inceput -natural- in zonele din exterior. Ca cifra de comparatie cu suprafata ocupata azi de blocuri, in 1954 casele cu un singur nivel (parter) ocupau o suprafata de peste 80% din oras*. Primul a fost Ferentariul (anii '45-'47), urmat de Bucurestii Noi, fata de care arhitectii au fost darnici - pe langa blocuri, a primit si teatru de vara si cinema - "Infratirea intre popoare", unde a fost teatrul Masca, apoi acolo s-a mutat anii trecuti Studioul Casandra.
Au urmat, nu neaparat in aceasta ordine, Vatra Luminoasa, Floreasca, Titan, Drumul Taberei, Militari, Pantelimon, Colentina, Berceni, 1 Mai si Iancului, iar graficul de evolutie a crescut sensibil: in 1958 s-au construit peste 6 mii de apartamente, iar in 20 de ani, in 1978, numarul ajunsese la 30 de mii.*
Demolarile
Despre ele s-au scris tratate intregi. Programul de "sistematizare" a inceput serios prin 1974, dupa ce Ceausescu a facut niste vizite in China si Coreea de Nord si s-a intors cu idei noi. Sistematizarea teritoriului a dus la demolari si reconstruiri dupa principiile socialismului multilateral dezvoltat... sau "multilateral demolat", care au inceput de la sat (pentru ca numarul oraselor trebuia dublat pana in 1990) si au continuat cu orasele, cel mai afectat fiind Bucurestiul.
Sub pretextul pagubelor facute de cutremurul din 1977 (unul dintre cele mai mari dezastre din istoria Bucurestiului) au inceput sa fie demolate biserici, altele au fost mutate in spatele blocurilor, pentru ca "stricau fatada". Uniunea arhitectilor estima la inceputul anilor '90 ca au fost distruse vreo 2000 de cladiri, dintre care 77 cu valoare arhitecturala si istorica.
Cele mai afectate zone au fost cartierul Uranus si Dealul Arsenalului, peste care s-a trasat un mega proiect numit Centrul Civic si Victoria Socialismului, in urma caruia au mai ramas si azi cadavrele Bibliotecii si ale Esplanadei. Si in zona Vacaresti se intentionau in 1988 schimbari radicale - lac si parc de distractii. Din fericire epopeea comunista s-a terminat in 1989, altfel pe lista de demolari mai erau multe edificii (inclusiv Gara de Nord), si azi probabil n-am mai fi avut nici Centru Vechi... chiar si asa prapadit cum e el.
Va recomandam sa vedeti in continuare si seturile de fotografii ale lui Dan Vartanian: Bucuresti, odiseea comunista si Andrei Pandele: Life 1975-89.
*Bibliografie: Istoria Bucurestilor, de Constantin C. Giurescu
© Copyright Metropotam 2006-2012.
Citeste si:
Locul saptamanii: cartierul bulgaro-catolic Dudesti-Cioplea
Daca renunti sa vezi Bucurestiul asa cum e el acum si incerci sa-ti imaginezi tot procesul de dezvoltare si de distrugere (credem noi) prin sistematizarile comunismului, o sa descoperi diverse...
Locul saptamanii: fostul abator din Timisoara
Din fostul Abator din Timisoara nu stim ce ai putea sa mai vezi; din pacate, acest loc de referinta din oras isi cedeaza teritoriul si aspectul cultural in beneficiul unui...
Protest mut si creativ pentru salvarea Halei Matache
La sfarsitul saptamanii trecute circula prin diverse cercuri online o invitatie la un protest "mut si creativ" pentru "salvarea" Halei Matache din Piata Matache (zona Buzesti), hala ce urma (dupa...
Casa, dulce casa
"Cartierele de blocuri construite din directivele lui Ceausescu, cel inspirat de comunismul asiatic, nu au nici o istorie. Si nici nu vor avea vreodata. Sortite sa se transforme in ghetouri...
Interviu - Ionut Cioana
Ionut Cioana isi face un doctorat la CESI cu tema "Demolarea ca model cultural - Orasul Bucuresti" si a ajuns sa fie din principiu impotriva ideii de demolare. Participa in...
Fuel the city
#1. Comentariu nou
bun, e just ca s-a construit. dar eu ma intreb de vreo 5 ani incoace: daca nu era comunismul nu se realizau mult mai multe? prin initiativa privata, etc si tot restul? in curand va trebui sa ne apucam de daramat constructiile astea pentru ca nu corespund nici unui standard modern de izolare sau instalatii.
#2. @stefan
Stefan, nu cred ca s-ar fi construit mai multe. In primul rand si lentoarea cu care se construieste in ziua de astazi arata ca adunarea de resurse si mana de lucru sau de aprobari si avize sunt mult mai grele atunci cand nu sunt facute de Stat la comanda.
La capitolul "locuinte", nu trebuie sa uitam ca multe din cartierele de blocuri au fost construite fiindca oamenii erau relocati oarecum cu forta in Bucuresti si trebuiau cazati. Fara comunism cresterea populatiei Bucurestiului ar fi fost mai lenta. Iar in ce priveste teatrele si parcurile, cu atat mai putin ar fi fost dispusa primaria sa investeasca atat de mult daca nu aveau porunca clara de sus.
Eu cred ca fara comunism Bucurestiul ar fi fost mai mic dar mult mai prosper si mai frumos.
Bine, ca sa imi dau singur un contraargument, si dupa 1859 s-a construit foarte foarte mult in Romania fara sa fie nevoie de dictatura si grandomanie... :)
#3. cam trist pentru cine se da animal urban
Palatul CFR e construit in perioada interbelica. Iar sediul actual al TVR a fost gata in 1968. TVR a inceput sa emita oficial la 31 decembrie 1956, data la care isi sarbatoreste si ziua. Pina in 1968 s-a emis din strada Moliere, aflata in apropiere.
#4. eroul negativ
Daca n-ar fi fost Ceausescu am fi avut o capitala ca oricare alta capitala: ca Budapesta, ca Praga... plictisitor de romantica. Din fericire traim intr'un oras care in anii 90 a avut onoarea sa serveasca drept fundal apocaliptic pentru numeroase filme Americane - un oras cu personalitate. O personalitate schizofrenica, dar totusi - o personalitate puternica. Suntem altfel. Mereu am fost - suntem inconjurati de o maree de slavi, fiecare intelegand ceea ce celalalt vorbeste. Si totusi, mergem inainte, iar bulgarii, sarbii si Bloodhound Gang cant numanumae. In concluzie: astea sunt cartile, asta e orasul. E ok. Noi suntem noi pentru ca orasul e asa cum este. Si noi suntem OK.
#5. Comentariu nou
@skin - palatul CFR a fost doar inceput atunci (in '37 mai exact) si a fost terminat totusi abia dupa razboi, ca si fostul senat, de exemplu. In timpul razboiului a servit chiar de adapost in timpul bombardamentelor.
Dar in ceea ce priveste televiziunea, ai dreptate, mea culpa. Am suprapus gresit niste date.
#6. bucuresti !
Singurul lucru care dă o senzație de "comunism" orașului este Casa Scânteii, pe care orice străin o vede când vine de la aeroport, sau intră în oraș dinspre nord. Clădirea poate suferi modificări mici, dar care să o facă sa pară altceva. Orașul e romantic, numai că ar trebui oprită circulația auto, măcar pentru o zi, ca sa-i descoperiți și voi parfumul !
#7. Comunismul e in articolelel noastre...
Stimata Distinsa Doamna,
Multumesc ca scrii despre Bucuresti. Si despre comunism. Te felicit si pentru afilierea declarata la un curent liberal si echidistant, desi, e drept, e tare trendy in zilele noastre! Tine-o tot asa!
Despre arhitectura Bucurestilor eu, insa, in locul dumneatale, as citi mai mult inainte sa ma apuc sa debitez chestii citite prin fitzuicile gratuite din metrou...
Despre Aeroportul Baneasa sau Ministerul Transpoturilor ca edificii comuniste e insa mai greu sa citesti.
Asta s-ar putea doar daca poti accepta ca regimul comunist a a inceput cu monarhia si anii 30 i-au fost perioada de glorie.
Despre alte gogomanii au mai scris si cei dinainte. Le multumesc si lor.
Asta arata ca asemenea articole scrise uneori pe genunchi sunt citite si au impact.
Ar fi pacat, deci, ca Dvs, formatorii de opinie, sa nu va plimbati cu draftul articolelor pe la biblioteci sau librarii (in Libraria Caruresti de pe Magheru, se fumeaza mai nou, deci e ca la birt-poate vor atrage mai multi clienti..) inainte de a le publica... Sau poate promovati doar zamislirile "inspiratiei de moment" cand vine vorba de istorie...
Mult spor!
#8. Comunismul e in articolele noastre... PS
Si... uitasem:
Comunismul a sistematizat Bucurestiul. Just. A urmat insa masterplanul interbelic aproape in detaliu. Marcel Iancu, Horia creanga si ai lui ar jubila daca ar sti!
Cu o exceptie care ti-ar putea servi cand prietenii mneatale nemti (intelectuali de seama, vad - altfel nu se poate, doar is nemti) mai dau sentinte care te indispun: atunci intreaba-i daca nu le pare cunoscut planul centrului civic al Bucurestilor. Daaca nu stiu la ce te referi, roaga-i sa se gandeasca la casa lor. Pentru ca al nostru (centru civic) e o copie micsorata a planului lui Hitler pentru capitala lumii din Berlin.
Poti consulata asta aici: http://open.salon.com/files/germania1251750944.jpg&imgrefurl=http://open.salon.com/blog/lost_in_berlin/2009/08/31/it_began_with_a_lie_remembering_september_1_1939
#9. blocuri
Ceausescu a mutat in mai putin de zece ani cca 5 milioane de oameni de la tara la oras. A facut fortat din tarani (producatori de mancare pentru ei si pentru clasa muncitoare) muncitori adica consumatori. E ca si cum ar fi crescut populatia Roamaniei cu 10 milioane de oameni care mananca! Pentru cei mutati repede la oras ca sa populeze fabricile si uzinele pe care le-am platit cu foamete, frig si intuneric s-au construit repede ,prost si urat mii si zeci de mii de apartamente.
Are dreptate cel ce zice ca nimeni nu ar fi construit atat de mult ca Ceausescu. Asa dreptate....duca-se pe pustii!
#10. Blocuri mutilate
Cel mai mult ma enerveaza la Bucuresti mutilarea blocurilor prin inchiderea balcoanelor, montarea de tamplarii in culori si modele exotice (evident total diferite de majoritea), gaurile pt hote si centrale,cabluri de la AC,etc. Daca macar aduc in discutie dezastrul arhitectural al blocurilor romanesti imediat majoritatea ma catalogheaza drept maniac, comunist (pentru ca vreau sa le ingradesc libertatea de a face ce vor cu proprietatea lor). Din pacate romanii nu stiu ca in Europa de vest asemenea practici sunt interzise si nu nicio legatura cu comunismul.