Din micile anomalii ale capitalei: Rampele pentru scaune cu rotile

Situatie: te afli in scaunul cu rotile si vrei sa intri in Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, de pe strada Dem. I. Dobrescu din Bucuresti.



Urci rampa si aterizezi lin pe ultima treapta, in fata unei usi grele de metal, ipotetic inchise.
- Daca o deschizi din fata, cazi pe spate pe scari.
- Daca vrei sa o deschizi de dupa colt, nu ajungi.
- Daca o deschizi prin stanga ei, nu mai ai cum sa o ocolesti, odata deschisa.



Daca ai pe cineva care iti impinge scaunul, tot nu e bine, pentru ca nu are pe unde sa te ocoleasca si unde sa iti parcheze scaunul ca sa deschida usa.

Si totul e marca Ministerului Protectiei Sociale :)

Nu e singurul caz din Bucuresti - rampele pentru scaunele cu rotile au fost carpite la repezeala de niste constructori care ar putea sa faca decoruri pentru comediile slapstick de la inceputul secolului 20.

Dupa ce s-a declarat ca institutiile publice trebuie sa aiba rampe de acces, au aparut imediat varii improvizatii inestetice si complet nepractice, cu inclinatii de sporturi extreme sau cu finalitate de fundatura, cum este cea de la ministerul mentionat.

Acum cativa ani Autoritatea nationala a persoanelor cu handicap i-a facut cadou primarului de atunci (Basescu) un scaun cu rotile, invitandu-l sa vada cum e sa nu poti avea acces in diverse institutii. Rampele au aparut, dar ideea ramane in picioare - ia urcati-va intr-un asemenea scaun sa vedeti daca e practicabila rampa. Atat in sus, cat si in jos.

Aceeasi problema revine la metrou. Singurele statii cu lifturi sunt 1 Mai, Gara de Nord si Unirii. In rest... noroc bun. Ramane sansa autobuzelor noi, care sunt dotate cu rampe rabatabile la usile din mijloc.

Si nici nu imi imaginez cum se deplaseaza la noi cu trenul o persoana in scaun cu rotile.


Mai stiti in Bucuresti si alte rampe tip legenda urbana de Caracal?