Depozitul Timonierului

In cautare de piesaj industrial am ajuns, bineinteles, si in cartierul Militari, insa pana a ne indrepta spre zona Industriilor (care spune totul despre ce se afla acolo), la sfatul unui prieten, ne-am hotarat sa facem un popas si pe strada Drumul Timonierului. Dupa nume, ar parea o zona pasnica, pe unde s-o fi ratacit pe vremuri vreun marinar cu barca esuata pe Lacul Morii or smth. Dar si sub denumiri pitoresti si inselatoare se pot ascunde mamuti industriali din vremuri apuse.

Deci, la Piata Veteranilor am luat-o printre blocuri, la stanga, pe strada Drumul Timonierului, insa nimic industrial pana aici, doar blocuri din ce in ce mai urate; abia capatul strazii avea sa ni se ofere privirilor in toata splendoarea sa industriala centrul comercial Apromatco sau, asa cum ii zice lumea, depozitul Timonierilor.  

Cand Militariul nu avea Cora, Metro, Carrefour sau Sir, toata lumea isi facea aprovizionarea de week-end de la Timonierilor, mai ieftin si in cantitati mai mari. Depozitul nu a avut intotdeauna aceasta utilizare, de aprovizionare a cetatenilor cartierului Militari, ci era un depozit pentru materiale de constructii folosit de marfarele care inca mai circula pe linia de tren din apropiere, care leaga zona Industriilor de Cotroceni, taie strada Moinesti, trece pe langa Plaza Romania, prin spatele Cora (pe locul careia se afla inainte Fabrica de lapte) si prin spatele liceului Tudor Vladimirescu, ajungand la Apaca.     

Pe dinafara, depozitul si-a pastrat aspectul industrial, insa inauntru troneaza pungile de pufuleti, baxurile de tigari, muraturile, conservele, napolitanele etc. Gardurile s-au pastrat si ele amenintatoare, ruginina facandu-le si mai periculoase daca cumva te zgarii in ele. La poarta vreo cinci caini incearca sa doarma la umbra cabinei paznicului. Iar cabina este ea insasi un artefact industrial, pentru ca este o veche cabina de macara. S-a mai pastrat si sarma ghimpata si reflectoarele vechi de 50 de ani amplasate la etaje.

Peste aspectul de depozit industrial s-au spoit niste spoturi, un plafon fals si multe-multe magazinele cu de toate. Dar ultimul etaj si-a pastrat demnitatea, refuzand sa fie impopotonat cu pungulite colorate si sclipitoare, cu gume cu surprize si hainute ieftine pentru prescolari. Si si-a pastrat nu doar aspectul industral ci si mirosul - un amestec de umezeala, mucegai, praf si rugina.  

Chiar daca era dimineata, depozitul era plin de oameni si asta pentru ca intr-adevar preturile sunt mai mici decat in oricare hypermarket, insa conditiile de depozitare a marfii... lasa mult de dorit. Zona in sine este absolut infecta, fara nici un fel de exagerare, totul in jur este lasat in paragina si devastat, plin de gunoaie si mirosuri intepatoare, si, apropo de chestii ascutite, aveti grija daca va plimbati pe aici, sa nu purtati sandale pentru ca va puteti intepa in acele de seringa aruncate aproape la fiecare colt de strada.  

Insa zona si depozitul sunt bine ferite, prin cateva randuri de blocuri, de ochii oamenilor care trec pe Iuliu Maniu. Daca ajungeti vreodata pe aici, in vreo expeditie masochista, va recomandam si o plimbare pe sinele trenului, macar pana pe Moinesti... este "minunat" :).  

Mai multe poze pe 100eyes