De ce mergem pe Caderea Bastiliei?

Ca sa ne amintim de glorioasa Revolutie Franceza si de lupta pentru libertate cautata in rasturnarea simbolurilor opresiunii regale? Nu chiar, dar daca tot am inceput discutia asta, stiati ca in Bastilia, cand a navalit multimea revolutionara sa-i deschida portile, erau doar 7 prizonieri? Patru escroci si trei tacaniti, din care unul se credea dumnezeu si/sau Iulius Cezar si altul era contele de Solage, inchis de propria sa familie sub acuzatia de incest. Cu 10 zile inainte, marchizul de Sade fusese transferat din Bastilia la nebunariul de la Charenton, "casa de sanatate" pentru nesanatosii vremii.

Pe strada Caderea Bastiliei din Bucuresti, care pleaca de langa coasta stanga a ASE-ului si se opreste in Iancu de Hunedoara, langa Piata Mica, nu se intampla nimic de interes istoric, nici nu umbla vreun lunatic pe strada. Nici n-ar avea pe unde, ca si strada asta este acaparata de masini. Si pe trotuare, si calare pe borduri, si pe macadam. Saltand din hartoape in hartoape si stergand gardurile si zidurile, murmuri o (cenzurat)... dorinta sa se inventeze mai repede teleportorul de oras si sa dispara toate masinarille astea de tabla.

Frumoasa de altfel strada, daca ignori cele cateva cladiri mai noi care stralucesc precum prada unei cotofene in griul caldut al caselor vechi. Allianz Tiriac troneaza chiar vizavi de un teren viran unde prinde forma si culoare o cultura de sticle de plastic goale. Simti o lacrima in coltul ochiului - pica stresinile ruginite apa de ploaie de azi noapte.

Pe la mijlocul strazii este un nod de restaurante si cluburi: gasim - desigur - restaurantul La Bastille, foarte aproape de Sangria, unde poti sa mananci peste spada (dar ai grija sa nu te intepi), Silence (care are o combinatie ciudata de internet, cafenea si ceainarie), Iridium, Pulp, Cafe Boheme, aproape de ASE si cam vizavi de un xerox, cum treci de coada de studenti de la chioscul de sandvisuri.

Restul lucrurilor care iti prind ochii (cu exceptia frecventei curtilor si caselor in paragina) sunt cateva cladiri de birouri, care au in comun anunturile de pe garduri, a caror esenta suna asa: "Va avertizam prieteneste sa nu parcati aici. Care o face, e pe propria raspundere". Bineinteles, poti sa citesti placutele doar dupa ce lungesti gatul peste acoperisurile masinilor parcate cu simt de raspundere :)